Bronșiectazia

Bronșiectazia este o afecțiune de lungă durată în care căile respiratorii ale plămânilor se lărgesc anormal, ceea ce duce la acumularea excesului de mucus, făcând plămânii mai vulnerabili la infecție.

Cele mai frecvente simptome ale bronșiectaziei includ:

• tuse productivă;
• dificultăți de respirație – incapacitatea unei respirații normale complete.

Severitatea simptomelor poate varia foarte mult. Unele persoane au doar câteva simptome care nu sunt frecvente, în timp ce alți pacienți prezintă simptome grave zilnice. Simptomele tind să se agraveze dacă se dezvoltă o infecție în plămâni.

Simptome

Cel mai frecvent simptom al bronșiectaziei este o tuse persistentă care se înrăutățește zilnic, devenind tuse productivă. Sputa expetorată poate fi transparentă, galbenă pal sau galben-verzuie. În unele cazuri, simptomele sunt destul de reduse, cu tuse ocazională și fără a expectora.

Alte simptome pot include:

• incapacitate de a respira normal;
• respirație șuierătoare;
• tuse cu sânge;
• dureri în piept;
• dureri articulare;
• umflarea vârfurilor degetelor – țesutul de sub unghie se îngroașă și vârfurile degetelor devin rotunjite și bulboase.

Semnele unei infecții pulmonare

Dacă dezvoltați o infecție pulmonară, de obicei simptomele se agravează în câteva zile. Aceasta este cunoscută sub numele de exacerbare infecțioasă și poate cauza:

• tuse mai productivă, care poate expectora spută mai verde decât de obicei sau cu miros neplăcut;
• agravarea întreruperii respirației;
• senzație de oboselă;
• tuse cu sânge;
• durere ascuțită în piept, care se agravează în timpul respirației (pleurezie);
• stare generală proastă.

Când trebuie să solicitați ajutor medical

Dacă nu ați fost diagnosticat anterior cu bronșiectazie și dezvoltați o tuse persistentă, cereți ajutorul medicului. Dacă tusea persistentă, nu poate fi neapărat rezultatul bronșiectaziei, necesită investigații suplimentare.

Dacă ați fost diagnosticat anterior cu bronșiectazie și începeți să prezentați simptome care sugerează că aveți o infecție pulmonară, reveniți la un consult pentru a afla starea în care vă aflați. În mod normal, se ajunge la tratamentul cu antibiotice, însă nu este obligatoriu.

Unor persoane cu bronșiectazie li se administrează antibiotice ca măsură de precauție în cazul în care se dezvoltă brusc o infecție pulmonară.

Când trebuie să solicitați servicii medicale de urgență

Unele persoane cu bronșiectazie dezvoltă o infecție pulmonară severă care nu se poate trata decât în spital cu îngrijire foarte atentă. Semnele și simptomele unei infecții pulmonare severe includ:

• o tentă albăstruie la nivelul pielii și buzelor (cianoză);
• confuzie;
• o temperatură ridicată de 38°C sau mai mare;
• creșterea frecvenței respiratorii (mai mult de 25 de respirații pe minut);
• durere toracică severă care nu face posibilă tusea și expectorarea sputei.

Dacă aveți oricare dintre cele de mai sus, adresați-vă imediat medicului.

Diagnostic

Trebuie să vă adresați medicului pentru sfaturi în cazul în care dezvoltați o tuse persistentă, astfel încât să poată identifica o cauză posibilă. Medicul va verifica următoarele aspecte: dăcă tușiți, dacă prezentați spută și dacă fumați. De asemenea, va asculta plămânii cu un stetoscop în timpul inspirației și expirației. Plămânii persoanelor cu bronșiectazie fac adesea un zgomot distinctiv în timpul unei respirații complete.

O altă investigație ce poate fi făcută este o scanare cu raze X în zona pieptului pentru a exclude alte afecțiuni mai grave, cauze ale simptomelor, cum ar fi cancerul pulmonar.

Dacă medicul crede că este posibil să aveți o infecție pulmonară, se prelevează din gât o monstră de spută, astfel încât să poată fi verificată pentru bacterii.

Scanare CT

În prezent, cel mai eficient test disponibil pentru diagnosticarea bronșiectaziei este tomografia computerizată (CT) de înaltă rezoluție.

O scanare CT emite raze X la unghiuni distincte pe o anumită zonă, în acest caz în dreptul pieptului, apoi este utilizat un computer pentru a aduna toate imaginile la un loc. Acest lucru produce o imagine foarte detaliată a interiorului corpului, iar căile respiratorii din interiorul plămânilor (bronhiile) ar trebui să apară foarte clar.

În cazul unor plămâni sănătoși, bronhiile ar trebui să devină tot mai înguste odată ce se ramifică în plămâni. Dacă scanarea arată că o secțiune a căilor respiratorii are de fapt diametrul din ce în ce mai mare, acest lucru confirmă bronșiectazia.

Alte teste

Există și alte teste ce pot fi realizate pentru a evalua starea plămânilor și pentru a determina care poate fi cauza de bază a bronșiectaziei.

Aceste teste pot include:

• analize de sânge – pentru a verifica cât de bine funcționează sistemul imunitar și a verifica dacă există agenți infecțioși, cum ar fi bacterii, virusuri și ciuperci;
• test de spută – pentru a verifica dacă există bacterii sau ciuperci;
• o probă de transpirație poate fi testată pentru analiza cantitatea de sare – niveluri ridicate de sare pot fi cauzate de fibroza chistică (dacă acest test este pozitiv, se poate efectua un test genetic mai detaliat;
• testul funcției pulmonare – un spirometru (dispozitiv mic și portabil) în care suflați este utilizat pentru a măsura cât de greu și cât de repede puteți expira aerul din plămâni; acest lucru poate evalua cât de bine funcționează plămânii;
• bronhoscopie – un tub flexibil cu o cameră foto la un capăt este folosit pentru a explora plămânii; această procedură este necesară de obicei numai dacă există suspiciuni de inhalare a unui obiect străin.

Cum sunt afectați plămânii

Plămânii sunt străbătuți de căi aeriene ramificate cunoscute sub numele de bronhii. Oxigenul ajuns în corp este condus prin aceste căi aeriene până în niște sacuri minuscule numite alveole pulmonare, iar de acolo este absorbit în fluxul sanguin.

Pereții interiori ai bronhiilor sunt acoperite cu mucus lipicios, care protejează împotriva deteriorării particulelor care se deplasează în plămâni. În bronșiectazie, unul sau mai multe bronhii sunt lărgite anormal. Acest lucru înseamnă că în interiorul lor se acumulează mai mult mucus decât în mod normal, ceea ce face ca bronhiile să fie mai vulnerabile la infecții. În cazul în care se dezvoltă o infecție, se ajunge la accentuarea etapelor precizate anterior. În timp, acest ciclu poate provoca deteriorarea treptată a plămânilor.

Cauze

Bronșiectazia este cauzată de deteriorarea și lărgirea căilor respiratorii ale plămânilor. Acest lucru poate fi rezultatul unei infecții sau a unei alte afecțiuni. Uneori, cauza rămâne necunoscută.

Plămânii sunt expuși în mod continuu la germeni, corpul uman având nevoie de mecanisme sofisticate de apărare concepute pentru a apăra plămânii de infecții. Dacă unele bacteriile sau virusuri trec de aceste mecanisme de apărare, sistemul imunitar va încerca să oprească răspândirea infecției, trimițând globule albe în acea zonă. Aceste celule eliberează substanțe chimice pentru a lupta împotriva infecției, ceea ce poate provoca inflamarea țesutului din jur.

Pentru majoritatea oamenilor, această inflamație va trece fără a provoca  probleme suplimentare. Cu toate acestea, bronșiectaziile pot apărea dacă inflamația distruge permanent țesutul elastic și mușchii care înconjoară bronhiile (căile respiratorii), făcându-le să se lărgească. Bronhiile anormale devin apoi umplute cu exces de mucus, ceea ce poate declanșa o tuse persistentă și face plămânii și mai vulnerabili la infecție.

Dacă plămânii se infectează din nou, acest lucru poate duce la inflamații și la lărgirea suplimentară a bronhiilor. Pe măsură ce acest ciclu se repetă, plămânii se deteriorează progresiv.

Cauze comune

În aproximativ jumătate din cazurile de bronșiectazie, nu poate fi găsită nicio cauză evidentă. Unii dintre cei mai comuni declanșatori care au fost identificați sunt descriși mai jos.

Infecții în copilărie

Aproximativ o treime din cazurile de bronșiectazie la adulți sunt asociate cu o infecție pulmonară severă în copilărie, cum ar fi:

• pneumonie severă;
• tuse convulsivă;
• tuberculoză (TBC);
• pojar.

Dar, deoarece există acum vaccinuri disponibile pentru aceste infecții, este de așteptat ca infecțiile din copilărie să devină o cauză mai puțin frecventă a bronșiectaziilor în viitor.

Imunodeficienţe

Unele cazuri de bronșiectazie apar deoarece o persoană are un sistem imunitar slăbit, ceea ce face ca plămânii să fie mai vulnerabili la deteriorarea țesuturilor.

Termenul medical pentru un sistem imunitar slăbit este imunodeficiența. Unii oameni se nasc cu o imunodeficiență din cauza problemelor cu genele pe care le moștenesc de la părinți. De asemenea, este posibil ca imunodeficiența să fie dobândită după o infecție precum HIV.

Aspergiloza bronhopulmonară alergică (ABPA)

Unele persoane cu bronșiectazie dezvoltă această afecțiune ca o complicație a unei alergii cunoscute sub denumirea de aspergiloza bronhopulmonară alergică (ABPA).

Persoanele cu ABPA au alergie la un tip de ciuperci aspergillus, care se găsește într-o gamă largă de medii diferite din întreaga lume. Dacă o persoană cu ABPA respiră sporii fungici, se poate declanșa o reacție alergică și o inflamație persistentă, care la rândul ei poate progresa spre bronșiectazie.

Aspiraţie

Aspirația este termenul medical pentru situația în care conținutul stomacului trece accidental în plămâni, în loc să o ia în jos în tractul gastro-intestinal. Plămânii sunt foarte sensibili la prezența unor obiecte străine, cum ar fi bucăți mici de alimente sau chiar acizi stomacali, astfel încât acest lucru poate declanșa inflamații care duc la bronșiectazie.

Fibroză chistică

Fibroza chistică este o afecțiune genetică relativ frecventă, în care plămânii se înfundă cu mucus. Mucusul oferă apoi un mediu ideal pentru a avea loc o infecție bacteriană, ceea ce duce la simptomele bronșiectaziei.

Anomalii ale cililor

Cilii sunt structurile minuscule asemănătoare părului, care se află în căile respiratorii din plămâni. Au rolul de a proteja căile respiratorii și pentru a ajuta la îndepărtarea excesului de mucus.

Bronșiectaziile se pot dezvolta dacă există o problemă cu cilii, ceea ce înseamnă că nu sunt în măsură să îndepărteze mucusul din căile respiratorii. Afecțiunile care pot cauza probleme cu cilii includ:

• boala Young – o afecțiune rară care afectează doar bărbații , despre care se crede că este cauzată de expunerea la mercur în copilărie;
• diskinezie ciliară primară (DCP) – o afecțiune rară cauzată de moștenirea unor gene defecte.

Dar, deoarece reglementările privind utilizarea mercurului sunt acum mult mai stricte decât erau în trecut, este de așteptat ca sindromul Young să devină o cauză mult mai puțin frecventă a bronșiectaziei în viitor.

Boli ale țesutului conjunctiv

Anumite afecțiuni care provoacă inflamații în alte zone ale corpului sunt uneori asociate cu bronșiectaziile. Acestea includ:

• artrita reumatoidă
• Sindromul Sjögren
• Boala Crohn
• colita ulcerativă

Aceste afecțiuni sunt de obicei considerate a fi cauzate de o problemă cu sistemul imunitar, care din greșeală atacă tesutul sănătos.

Tratament

Lezarea plămânilor asociată cu bronșiectazia este permanentă, dar tratamentul poate ajuta la prevenirea agravării afecțiunii.

În cele mai multe cazuri, tratamentul implică o combinație de medicamente, exerciții pe care le puteți repeta și dispozitive care ajută la curățarea căilor respiratorii. Intervenția chirurgicală pentru bronșiectazie este rară.

Există o serie de lucruri pe care le puteți face pentru a ajuta la ameliorarea simptomelor bronșiectaziei și oprirea agravării condiției. Acestea includ:

• renunțați la fumat;
• vaccin antigripal în fiecare an;
• vaccin pneumococic pentru a vă proteja împotriva pneumoniei;
• faceți exerciții fizice în mod regulat;
• hidratați-vă;
• adoptați o dietă echilibrată.

Exerciții

Există o serie de exerciții, cunoscute sub numele de tehnici de curățare a căilor respiratorii, care pot ajuta la eliminarea mucusului din plămâni. Acest lucru poate ajuta adesea la îmbunătățirea tusei și a respirației la persoanele cu bronșiectazie. Puteți merge la un fizioterapeut, care vă poate învăța aceste tehnici.

Ciclul activ al tehnicilor de respirație (ACBT)

Cea mai utilizată tehnică se numește ciclul activ al tehnicilor de respirație (ACBT). Aceasta implică repetarea unui ciclu format dintr-o serie de pași diferiți.

Ciclul este format dintr-o perioadă de respirație normală, urmată de respirații profunde, pentru a slăbi mucusul și a-l forța, apoi tuse cu expectorație productivă. Ciclul este apoi repetat timp de 20 până la 30 de minute.

Nu încercați ACBT dacă nu vi s-au explicat pașii de către un fizioterapeut pregătit în mod adecvat, deoarece efectuarea tehnicilor incorecte v-ar putea deteriora plămânii. Dacă sunteți într-o stare de sănătate bună, probabil că va trebui să efectuați ACBT o dată sau de două ori pe zi. Dacă dezvoltați o infecție pulmonară, poate fi necesar să efectuați ACBT mai frecvent.

Drenaj postural

Schimbarea poziției vă poate facilita eliminarea mucusului din plămâni. Aceasta este cunoscută sub numele de drenaj postural.

Fiecare tehnică poate implica mai mulți pași complexi, dar majoritatea tehnicilor implică aplecarea sau culcarea în timp ce fizioterapeutul își folosește mâinile pentru a vibra anumite secțiuni ale plămânilor în timp ce parcurgeți o serie de „suflare” și tuse.

Dispozitive

Există, de asemenea, o serie de dispozitive portabile care pot ajuta la eliminarea mucusului din plămâni. Deși aceste dispozitive arată diferit, majoritatea funcționează într-un mod similar. În general, folosesc o combinație de vibrații și presiune a aerului pentru a facilita eliminarea mucusului.

Exemple de aceste dispozitive includ flutterul, RC-cornet și dispozitivul Acapella.

Medicamente

În unele cazuri, pot fi prescrise medicamente pentru a ușura respirația sau pentru a vă curăța plămânii.

Nebulizarea

Ocazional, pot fi recomandate medicamentele inhalate printr-un dispozitiv numit nebulizator pentru a facilita curățarea plămânilor. Nebulizatoarele sunt dispozitive ce constau într-o mască de față sau un dispozitiv bucal, o cameră pentru a vaporiza medicamentul și un compresor pentru a pompa medicația în plămâni.

Folosind un nebulizator, pot fi administrate o serie de medicamente diferite, inclusiv soluții cu apă sărată. Aceste medicamente ajută la reducerea densității sputei, astfel încât să fie mai ușor de expectorat. Nebulizatoarele pot fi, de asemenea, folosite pentru a administra antibiotice, dacă este necesar.

Bronhodilatatoarele

Dacă resimțiți simptomele deosebit de sever, vi se pot prescrie medicamente bronhodilatatoare pe termen scurt. Bronhodilatatoarele sunt medicamente inhalate care ajută la ușurarea respirației prin relaxarea mușchilor din plămâni. Exemple de acest tip de medicamente includ beta2-agoniștii, anticolinergicele și teofilina.

Antibiotice

Dacă simțiți o agravare a simptomelor din cauza unei infecții bacteriene (exacerbarea infecțioasă), va trebui să fiți tratat cu antibiotice.

Se va preleva o monstră de spută pentru a determina ce tip de bacterii cauzează infecția, deși inițial se va apela la un antibiotic  eficient împotriva unui număr larg de bacterii diferite (un antibiotic cu spectru larg), deoarece poate dura câteva zile pentru a obține rezultatele testului.

În funcție de rezultatele testelor, vi se poate prescrie un antibiotic diferit sau, în unele cazuri, o combinație de antibiotice. Dacă puteți fi tratat acasă, vi se vor prescrie 2-3 tablete de antibiotice pe zi, timp de 10-14 zile.

Este important să terminați tratamentul chiar dacă vă simțiți mai bine, deoarece oprirea prematură a antibioticelor ar putea provoca reapariția rapidă a infecției.

Dacă simptomele sunt mai severe, poate fi necesară internarea în spital și tratarea cu antibiotice injectabile.

Tratament preventiv

Dacă aveți trei sau mai multe exacerbări infecțioase într-un an sau dacă simptomele dvs. în timpul unei exacerbări infecțioase au fost deosebit de severe, se poate recomanda să luați antibiotice pe termen lung. Acest lucru poate ajuta la prevenirea infecțiilor suplimentare și poate oferi plămânilor șansa de a se recupera. Acest lucru ar putea implica administrarea de tablete cu antibiotice cu doze mici pentru a reduce riscul de reacții adverse sau utilizarea unui nebulizator de antibiotice.

Utilizarea în acest fel a antibioticelor crește riscul ca unul sau mai multe tipuri de bacterii să dezvolte o rezistență la antibiotice. Vi se poate solicita să dați probe regulate de spută pentru a verifica rezistența.

Dacă bacteriile prezintă semne ale dezvoltării unei rezistențe, antibioticul ar trebui schimbat.

Intervenția chirurgicală

De obicei, intervenția chirurgicală este recomandată doar în cazul în care bronșiectaziile afectează doar o singură secțiune a plămânului, simptomele nu răspund la alt tratament și nu aveți o afecțiune de bază care ar putea provoca reapariția bronșiectaziei.

Intervenția chirurgicală pentru bronșiectazia focală ar implica de obicei îndepărtarea lobului afectat de bronșiectazie într-un tip de operație cunoscută sub numele de lobectomie.

Chirurgia nu va fi utilizată dacă mai mult de un lob este afectat, deoarece este prea periculos să îndepărtați atât de mult țesutul pulmonar.

Complicațiile bronșiectaziei

Tusea cu sânge

O complicație rară dar serioasă a bronșiectaziei este tusea cu sânge (termenul medical pentru aceasta este hemoptizia masivă). Acest lucru poate apărea atunci când unul din vasele de sânge care furnizează sânge plămânilor se sparge.

Printre simptomele care pot indica hemoptizia masivă se numără:

• tuse cu mai mult de 100 ml sânge într-o perioadă de 24 de ore;
• dificultăți de respirație – cauzate de cantitatea de sânge care obstrucționează căile respiratorii;
• senzație de amețeală și piele rece și umedă – cauzată de pierderi rapide de sânge.

Hemoptizia masivă este o urgență medicală. În cazul în care credeți că cineva se confruntă cu o hemoptizie masivă, sunați la 112 pentru a solicita servicii medicale de urgență.

O persoană cu hemoptizie masivă trebuie să fie internată la spital. Este posibil să fie nevoie să fie introdus un tub pentru a ajuta respirația.

Pentru a opri sângerarea va fi necesară o procedură numită embolizare a arterei bronșice. În timpul unei emblizări ale arterei bronșice este injectat un colorant special în artere, astfel încât acestea să apară clar pe la scanarea cu raxze X. Apoi, folosind scanări cu raze X ca ghid, sursa sângerării este localizată și injectată cu particule minuscule, în jurul mărimii unui bob de nisip, care va ajuta la înfundarea vasului și la oprirea sângerării.

Perspectiva pacienților cu bronșiectazie

Perspectiva pentru persoanele cu bronșiectazie este extrem de variabilă și depinde adesea de cauza de bază. Viața de zi cu zi cu bronșiectazie poate fi stresantă, dar majoritatea persoanelor cu această afecțiune au speranța ca vor duce o viață normală.

Cu toate acestea, pentru persoanele cu simptome foarte severe, bronșiectazia poate fi fatală dacă plămânii încetează să funcționeze.

Întrebări frecvente despre bronșiectazie

---

[1] NHS