Epilepsia

Epilepsia este o afecțiune comună care afectează creierul și provoacă convulsii frecvente.

Epilepsia poate începe la orice vârstă, dar începe de obicei fie în copilărie, fie la persoane peste 60 de ani. Adesea este o afecțiune pentru tot restul vieții, dar poate uneori să se îmbunătățească încet în timp.

Simptomele epilepsiei

Principalul simptom al epilepsiei sunt convulsiile (crizele) repetate. Acestea sunt explozii bruște de activitate electrică în creier, care afectează temporar modul de funcționare al acestuia.

Crizele pot afecta oamenii în moduri diferite, în funcție de partea creierului care este implicată. Unele crize determină organismul să se smucească și să se agite („convulsii”), în timp ce altele provoacă probleme precum pierderea cunoștinței sau senzații neobișnuite. De obicei, trec în câteva secunde sau minute.

Crizele pot apărea indiferent dacă sunteți treaz sau nu. Uneori pot fi provocate de un factor declanșator, cum ar fi oboseala foarte accentuată.

Tipuri de crize

Crize parțiale simple

Aceste crize sunt uneori cunoscute sub denumirea de „avertismente” sau „aure”, deoarece pot fi un semn că poate urma încă o criză.

O criză parțială simplă poate provoca:

  • stare generală ciudată, greu de descris
  • o senzație de „creștere” în burtă
  • senzația că evenimentele s-au mai întâmplat odată (déjà vu)
  • mirosuri sau gusturi neobișnuite
  • furnicături în mâini și picioare
  • un sentiment intens de teamă sau bucurie
  • rigiditatea sau smucirea unei părți a corpului, cum ar fi brațul sau mâna

Persoana rămâne trează și conștientă în tot acest timp.

Crize parțiale complexe

În timpul unei convulsii parțiale complexe, pacientul își pierde cunoștința și face mișcări repetitive ale corpului, cum ar fi:

  • plescăie din buze
  • își freacă mâinile
  • face zgomote aleatorii
  • își mișcă brațele
  • trage de haine sau se luptă cu obiecte
  • mestecă sau înghite

Persoana nu răspunde nimănui în timpul convulsiei și nu își amintește despre aceasta.

Crize tonico-clonice

O convulsie tonico-clonică (grand mal) este ceea ce crede majoritatea oamenilor că este o criză epileptică tipică. Se întâmplă în două etape – o etapă inițială „tonică”, urmată în scurt timp de a doua etapă „clonică”:

  1. etapa tonică – persoana își pierde cunoștința, corpul este rigid și poate cădea la pământ
  2. etapa clonică – membrele se mișcă involuntar, se poate pierde controlul vezicii urinare sau a intestinului, persoana își poate mușca limba sau interiorul obrazului și este posibil să aibă dificultăți în respirație

În mod normal, criza se oprește după câteva minute, dar unele crize durează mai mult. După aceea, persoana s-ar putea să aibă dureri de cap, dificultate de a-și aminti ce s-a întâmplat, să se simtă obosită sau confuză.

Crize de absenţă

O criză de absență (petit mal), se caracterizează prin lipsa temporară a conștienței pentru o perioadă scurtă de timp. Acestea afectează mai ales copiii, dar se pot întâmpla la orice vârstă. În timpul unei crize de absență, persoana:

  • privește în gol
  • arată de parcă „visează cu ochii deschiși”
  • clipește din ochi
  • face mișcări ușoare sacadate ale corpului sau membrelor

De obicei, crizele durează până la 15 secunde și persoana nu și le amintește. Se pot întâmpla de mai multe ori pe zi.

Crize mioclonice

O criză mioclonică este aceea în care o parte sau tot corpul se răsucește brusc sau tresare, ca și cum ai fi avut un șoc electric. Adesea se întâmplă curând după trezire. Crizele mioclonice durează de obicei doar o fracțiune de secundă, dar uneori pot apărea mai multe într-o perioadă scurtă de timp. În mod normal, persoana rămâne trează în timpul crizei.

Crize clonice

Crizele clonice sunt asociate cu mișcări musculare repetate sau ritmice ca la convulsiile tonico-clonice, dar persoana nu devine rigidă de la început. De obicei, durează câteva minute și s-ar putea ca persoana să își piardă cunoștința.

Crize tonice

Crizele tonice fac ca toți mușchii să devină brusc rigizi, precum prima etapă a unei crize tonico-clonice. Aceasta poate însemna că persoana își pierde echilibrul și cade.

Crize atonice

Crizele atonice fac ca toți mușchii să se relaxeze brusc, așa că persoana se prăbușește la pământ. Aceste crize sunt foarte scurte și de obicei persoana se poate ridica imediat.

Status epilepticus

Status epilepticus este denumirea unei crize care durează mult timp, sau a unei serii de crize fără ca persoana să își recapete cunoștința între crize. Este o urgență medicală și trebuie tratată cât mai curând posibil.

Factori declanșatori

Pentru multe persoane cu epilepsie, convulsiile par să aibă loc aleatoriu. Uneori poate exista un factor declanșator, cum ar fi:

  • stres
  • lipsă de somn
  • trezirea
  • consumul de alcool
  • unele medicamente și droguri ilegale
  • la femei, ciclul menstrual
  • lumini intermitente (acesta este un declanșator neobișnuit)

Un jurnal în care să notați când aveți convulsii și ce s-a întâmplat înaintea lor vă poate ajuta să identificați și să evitați eventuali factori declanșatori.

Când trebuie să primiți ajutor medical

Consultați medicul de familie dacă este pentru prima dată când aveți o convulsie. Acest lucru nu înseamnă că aveți epilepsie, deoarece convulsiile pot avea mai multe cauze și uneori sunt singulare, dar trebuie să vă adresați unui medic pentru a afla de ce s-a întâmplat.

Sunați la 112 dacă cineva:

  • are o convulsie pentru prima dată
  • are o convulsie care durează mai mult de 5 minute
  • are mai multe convulsii la rând
  • are probleme de respirație sau s-a rănit grav

Tratamente pentru epilepsie

Tratamentul poate ajuta majoritatea persoanelor cu epilepsie să aibă mai puține crize sau să înceteze complet să aibă convulsii. Tratamentele includ:

  • medicamente antiepileptice
  • intervenție chirurgicală pentru a îndepărta o mică zonă a creierului care provoacă convulsii
  • o procedură prin care se montează un mic dispozitiv electric în interiorul corpului, care poate ajuta la controlul convulsiilor
  • o dietă specială (dieta ketogenă) care poate ajuta la controlul convulsiilor

Unii oameni au nevoie de tratament pentru tot restul vieții. Dar tratamentul se poate opri dacă convulsiile dispar în timp. Este posibil să nu aveți nevoie de niciun tratament dacă vă cunoașteți factorii declanșatori ai crizelor și puteți să îi evitați.

Medicamente antiepileptice

Acestea constituie tratamentul cel mai frecvent utilizat pentru epilepsie. Ajută la controlul convulsiilor la aproximativ 70% dintre pacienți. Antiepilepticele funcționează schimbând nivelul de substanțe chimice din creier. Nu vindecă epilepsia, dar pot opri apariția convulsiilor.

Tipuri de antiepileptice

Tipurile comune de antiepileptice includ:

  • valproat de sodiu
  • carbamazepină
  • lamotrigină
  • levetiracetam
  • oxcarbazepina
  • etosuximidă
  • topiramat

Cel mai bun medicament depinde de tipul de crize, vârstă și dacă vă gândiți să aveți un copil deoarece unele medicamente pot dăuna fătului.

Utilizarea antiepilepticelor

Antiepilepticele sunt disponibile în mai multe forme diferite, inclusiv tablete, capsule, lichide și siropuri. De obicei, se administrează zilnic. Specialistul va începe cu o doză mică și va crește treptat doza până când convulsiile se vor opri . Dacă primul medicament pe care îl încercați nu funcționează, medicul vă poate recomanda să încercați un alt tip.

Este important să urmați sfaturile despre momentul în care trebuie să luați antiepileptice și cât să luați. Nu încetați niciodată să luați un antiepileptic – acest lucru ar putea provoca o convulsie. Dacă nu ați mai făcut nicio criză timp de câțiva ani, întrebați medicul dacă ați putea opri tratamentul. Dacă acesta crede că e sigur, doza poate fi redusă treptat în timp.

În timp ce luați antiepileptice nu luați niciun alt medicament, inclusiv medicamente care se eliberează fără rețetă sau medicamente complementare, fără să discutați cu medicul de familie sau cu specialistul. Celelalte medicamente ar putea afecta funcționarea antiepilepticelor.

Efecte secundare

Efectele secundare sunt frecvente atunci când începeți tratamentul cu antiepileptice. Unele simptome pot apărea curând după începerea tratamentului și trec în câteva zile sau săptămâni, în timp ce altele pot să nu apară câteva săptămâni. Efectele secundare depind de medicamentul pe care îl luați.

Reacțiile adverse generale ale antiepilepticelor includ:

  • somnolenţă
  • lipsă de energie
  • agitaţie
  • dureri de cap
  • agitare necontrolată (tremor)
  • căderea părului sau creșterea nedorită a părului
  • umflarea gingiilor
  • erupții cutanate – contactați medicul de familie sau specialistul dacă prezentați o erupție cutanată, deoarece poate însemna că aveți o reacție serioasă la medicamente

Contactați medicul sau specialistul dacă aveți simptome similare cu beția, cum ar fi instabilitate, lipsă de concentrare și vărsături. Aceasta ar putea însemna că doza este prea mare.

Pentru informații despre efectele secundare ale medicamentului dumneavoastră, verificați prospectul cu informații.

Vreți să aflați mai multe informații?

Intervenție chirurgicală

Intervenția chirurgicală a pentru a elimina o parte din creier poate fi o opțiune dacă:

  • antiepilepticele nu controlează convulsiile
  • testele arată că crizele sunt cauzate de o problemă dintr-o zonă mică a creierului care poate fi înlăturată fără a provoca efecte grave

În aceste cazuri, există șanse mari ca crizele să se oprească complet după operație.

Teste înainte de operație

Dacă epilepsia este slab controlată după ce ați încercat mai multe antiepileptice, vă puteți adresa unui specialist pentru a vedea dacă este posibilă intervenția chirurgicală. Acest lucru va implica de obicei efectuarea mai multor teste, cum ar fi:

  • scanări ale creierului
  • o electroencefalogramă (EEG) – un test al activității electrice a creierului
  • teste de memorie, abilități de învățare și sănătate mentală

Rezultatele acestor teste vă vor ajuta să decideți dacă operația este o opțiune și care ar fi rezultatul intervenției chirurgicale.

În timpul operației

Intervenția chirurgicală pentru epilepsie se realizează de obicei sub anestezie generală. Chirurgul face o mică tăietură în scalp și creează o deschidere în craniu, astfel încât să poată îndepărta partea afectată a creierului. Craniul și scalpul sunt închise la sfârșitul operației.

Recuperare și riscuri

Este probabil să dureze câteva săptămâni sau luni pentru a vă simți din nou normal după operație. De asemenea, este posibil ca crizele să nu se oprească imediat, astfel încât să fie necesar să continuați să luați antiepileptice încă un an sau doi.

Există un risc de complicații în urma operației, cum ar fi probleme cu memoria, starea de spirit sau vederea. Aceste probleme se pot ameliora în timp sau pot fi permanente.

Alte metode de tratament

Dacă antiepilepticele nu vă controlează convulsiile, iar intervenția chirurgicală pe creier nu este potrivită, există și alte proceduri care vă pot ajuta.

Stimularea nervului vag

Stimularea nervului vag este procedura prin care un mic dispozitiv electric asemănător unui stimulator cardiac este plasat sub piele în zona pieptului. Dispozitivul este atașat de un fir care trece pe sub piele și se conectează la un nerv din gât, numit nerv vag. Impulsuri de energie electrică sunt trimise de-a lungul firului către nerv.

Se crede că acest lucru poate ajuta la controlul convulsiilor prin modificarea semnalelor electrice din creier.

Stimularea nervului vag nu oprește de obicei convulsiile complet, dar le poate face mai puțin severe și mai puțin frecvente. Probabil va trebui să mai luați antiepileptice.

Efectele secundare ale stimulării nervului vag includ vocea răgușită, durere în gât și tuse atunci când dispozitivul este activat. Acest lucru apare în mod normal la fiecare cinci minute și durează 30 de secunde.

Bateria pentru dispozitiv durează de obicei până la 10 ani, după care va fi nevoie de o altă procedură pentru a o înlocui.

Stimularea cerebrală profundă (DBS)

Stimularea cerebrală profundă este similară cu stimularea nervului vag, dar dispozitivul plasat în piept este conectat la fire care circulă direct în creier.

Stimularea cerebrală profundă este o procedură destul de nouă, care nu este folosită foarte des, așa că nu este încă clar cât de eficientă este în caz de epilepsie.

Există, de asemenea, unele riscuri grave asociate acesteia, inclusiv sângerare pe creier, depresie și probleme de memorie.

Dieta ketogenă

Dieta ketogenă este o dietă bogată în grăsimi și săracă în carbohidrați și proteine. La copii, se crede că poate reduce convulsiile prin modificarea nivelului de substanțe chimice din creier.

Dieta ketogenă a fost unul dintre principalele tratamente pentru epilepsie înainte ca antiepilepticele să fie disponibile, dar nu este utilizată pe scară largă la adulți, deoarece o dietă bogată în grăsimi este legată de afecțiuni grave de sănătate, precum diabet și boli cardiovasculare.

Uneori, dieta ketogenă este recomandată copiilor cu convulsii care nu sunt controlate de antiepileptice. Acest lucru se datorează faptului că s-a demonstrat că reduce numărul convulsiilor la unii copii. Trebuie utilizată numai sub supravegherea unui specialist în epilepsie, cu ajutorul unui dietetician.

Vreți să aflați mai multe informații?

Terapii complementare

Există mai multe terapii complementare pe care unii oameni cu epilepsie le consideră utile. Dar nu s-a dovedit clinic prin studii medicale că acestea reduc convulsiile. Prin urmare, ar trebui să fiți prudenți cu privire la sfaturi de la altcineva decât medicul de familie sau specialistul. Nu reduceți sau încetați administrarea medicamentelor și nu le înlocuiți cu tratamente alternative. Oprirea medicamentelor fără supraveghere medicală poate provoca convulsii.

Remediile din plante trebuie utilizate cu precauție, deoarece unele dintre ingredientele lor pot interacționa cu medicația pentru epilepsie. St John’s Wort, un remediu pe bază de plante utilizat pentru depresia ușoară, nu este recomandat persoanelor cu epilepsie, deoarece poate afecta nivelurile de medicamente pentru epilepsie din sânge și poate opri ca medicamentul să funcționeze corect.

Pentru unele persoane cu epilepsie, stresul poate declanșa convulsii. Pot fi utile terapii antistres și de relaxare, cum ar fi exercițiile fizice, yoga și meditația.

Vreți să aflați mai multe informații?

Cauzele epilepsiei

În epilepsie, semnalele electrice din creier devin bruiate și există uneori explozii bruște de activitate electrică. Aceasta este ceea ce cauzează convulsiile. În cele mai multe cazuri, nu este clar de ce se întâmplă acest lucru. Este posibil să fie cauzat parțial de genele care afectează modul în care funcționează creierul, deoarece aproximativ 1 din 3 persoane cu epilepsie au un membru al familiei cu această afecțiune.

Ocazional, epilepsia poate fi cauzată de deteriorarea creierului, cum ar fi leziunile cauzate de:

  • un accident vascular cerebral
  • o tumoră pe creier
  • un traumatism cranian sever
  • abuz de droguri sau abuz de alcool
  • o infecție a creierului
  • o lipsă de oxigen în timpul nașterii

Diagnostic

Dacă aveți o convulsie, medicul de familie poate să trimită la un specialist neurolog pentru a afla ce a provocat-o.

În așteptarea consultului de specilitate

Este posibil ca programarea la specialist să dureze. Este posibil să mai aveți o criză în timp ce așteptați programarea, așa că în acest timp este mai bine să evitați activitățile care v-ar putea pune în pericol în caz de convulsie. De exemplu, ar trebui să evitați să conduceți autovehicolul și înotul.

Aflați despre crizele dumneavoastră

Poate fi greu de diagnosticat rapid epilepsia, deoarece alte afecțiuni, cum ar fi leșinul, migrenele și atacurile de panică, pot avea simptome similare. De multe ori nu se poate confirma epilepsia până când nu au fost mai multe crize.

Medicul vă va cere să descrieți ceea ce vă amintiți despre criza dvs. cât mai detaliat posibil, inclusiv lucruri precum:

  • când ați avut criza
  • ce făceați când s-a întâmplat
  • cum v-ați simțit înainte, în timpul și după aceea

Poate fi util să fiți însoțiți de cineva care a văzut criza sau să aduceți o înregistrare video dacă este posibil.

Teste pentru epilepsie

Medicul specialist vă poate sugera să faceți un test pentru a vă verifica activitatea creierului numită electroencefalogramă (EEG) sau o scanare a creierului. Dacă aceste teste nu indică nimic, este totuși posibil să aveți epilepsie și puteți fi diagnosticat doar pe baza simptomelor.

Electroencefalograma (EEG)

Este utilizată pentru a identifica o activitate electrică neobișnuită în creier care apare la persoanele cu epilepsie. În timpul testului, sunt atașați mici senzori pe scalp pentru a culege semnalele electrice produse atunci când celulele creierului comunică între ele. Aceste semnale sunt înregistrate de un aparat și sunt analizate pentru a vedea dacă sunt neobișnuite.

Scanarea creierului

Scanarea creierului poate ajuta la depistarea problemelor din creier, care uneori pot provoca epilepsie, cum ar fi:

  • o creștere anormală (tumoră cerebrală)
  • deteriorarea creierului, cum ar fi daunele cauzate de un accident vascular cerebral
  • chisturi în creier

Scanarea principală folosită este scanarea prin rezonanță magnetică (RMN). Aceasta folosește câmpuri magnetice și unde radio pentru a crea o imagine a creierului.

Vreți să aflați mai multe informații?

Viața de zi cu zi a pacientului cu epilepsie

Întrucât epilepsia poate afecta oamenii în moduri diferite, experiența de viață a fiecăruia este diferită. Există câteva aspecte generale care vă pot fi de ajutor.

Controlul convulsiilor

Crizele pot fi periculoase, de aceea este important să încercați să le mențineți cât mai bine sub control. Există mai multe lucruri pe care le puteți face.

Medicamente

Medicamentele antiepileptice pot fi foarte eficiente în stoparea sau reducerea frecvenței convulsiilor.

Identificați și evitați declanșatorii de criză

Păstrarea unui jurnal de convulsii – descrieți în detaliu ce s-a întâmplat în timpul crizei și ceea ce ați făcut în prealabil – vă poate ajuta să identificați dacă aveți declanșatori. De exemplu, vă poate ajuta:

  • să faceți față stresului
  • să evitați oboseala
  • să reduceți cantitatea de alcool

Reevaluări periodice

Veți avea reevaluări periodice legate de epilepsie și tratament. Acestea sunt de obicei efectuate de medicul de familie, sau de specialist. Reevaluările trebuie efectuate cel puțin o dată pe an, deși este posibil să aveți nevoie de ele mai des dacă epilepsia nu este bine ținută sub control.

Aceste întâlniri sunt o ocazie bună de a discuta cu medicul despre cum simțiți că merge tratamentul și despre orice probleme pe care le întâmpinați, cum ar fi reacțiile adverse ale medicamentelor.

Vreți să aflați mai multe informații?

Măsuri de siguranță

În timpul convulsiilor puteți pune pe dvs. sau pe alții în pericol – de exemplu, dacă se întâmplă în timp ce gătiți, conduceți autovehicolul sau înotați. În cazul în care convulsiile nu sunt bine controlate, există lucruri pe care le puteți face pentru a reduce pericolul.

Acasă

Câteva sfaturi pentru a vă ajuta să rămâneți în siguranță acasă includ:

  • folosiți protecții pentru aparatele de încălzit și calorifere pentru a vă împiedica să cădeți direct pe ele
  • instalați detectoare de fum pentru a vă informa dacă alimentele ard, dacă uitați uneori ceea ce faceți sau aveți convulsii care vă determină să vă pierdeți cunoștința
  • acoperiți marginile sau colțurile mobilierului care sunt ascuțite sau ieșite în afară
  • faceți duș în loc de baie
  • nu încuiați ușa băii
  • așezați cratițele pe ochiurile din spate și cu mânerele întoarse de la marginea aragazului

Vreți să aflați mai multe informații?

Sportul și timpul liber

Majoritatea persoanelor cu epilepsie pot participa la activități sportive și alte activități de agrement, dar trebuie să luați măsuri de precauție dacă convulsiile nu sunt bine controlate. De exemplu, poate fi necesar:

  • să evitați înotul sau să faceți sporturi nautice pe cont propriu
  • să purtați o cască în timp ce mergeți cu bicicleta sau călare
  • să evitați să folosiți anumite tipuri de aparate de gimnastică – cereți sfaturi personalului de la sala de fitness

Conducerea autovehicolului

Orice medic de familie care constată că pacientul său suferă de epilepsie trebuie sa anunțe Poliția Rutieră. Permisul de conducere poate fi suspendat până când convulsiile sunt sub control. Când puteți obține din nou permisul de conducere depinde de tipul de convulsie pe care l-ați avut.

Vreți să aflați mai multe informații?

Sarcina și contracepția

Sarcina

Epilepsia nu afectează capacitatea de a avea copii și nu există niciun motiv pentru care nu puteți avea o sarcină sănătoasă. Dacă vă gândiți să aveți un copil, cel mai bine este să discutați cu medicul. Acest lucru se datorează faptului că unele medicamente antiepileptice – în special valproatul de sodiu – pot dăuna fătului. Medicul vă poate sugera trecerea la un alt medicament dacă există vreun risc pentru copil.

Dacă ați rămas totuși gravidă, contactați medicul pentru sfaturi cât mai curând posibil. Nu încetați să vă luați medicamentul fără să discutați cu medicul mai întâi.

Vreți să aflați mai multe informații?

Metode de contracepție

Dacă nu doriți să rămâneți însărcinată, este important să folosiți o formă de contracepție fiabilă. Întrebați medicul cu privire la cel mai bun tip de contracepție pe care să-l utilizați, deoarece unele medicamente antiepileptice pot afecta modul în care funcționează anumite contraceptive, inclusiv pilula contraceptivă combinată.

Metodele de contracepție care nu sunt afectate de aceste medicamente includ:

  • dispozitive intrauterine
  • sisteme intrauterine
  • injecție numai cu progestativ

Este, de asemenea, o idee bună să folosiți prezervative.

Școala și educația

Copiii cu epilepsie pot frecventa de obicei o școală obișnuită și pot participa pe deplin la activitățile școlare. Asigurați-vă că școala și profesorii copiilor sunt conștienți de starea lor, inclusiv dacă aceștia știu:

  • ce medicamente ia copilul
  • cum să recunoască și să facă față unei crize
  • impactul pe care îl poate avea epilepsia asupra prezenței și activității școlare a copilului- de exemplu, epilepsia poate afecta uneori comportamentul și concentrarea

Unii copii cu epilepsie au nevoie de sprijin suplimentar pentru a beneficia cât mai mult de timpul petrecut la școală. Anunțați dacă copilul are nevoi educaționale speciale, discutați despre sprijinul de care are nevoie copilul și despre ce poate oferi școala.

Vreți să aflați mai multe informații?

Muncă, bani și beneficii

Serviciul, pentru o persoană care are epilepsie

Dacă epilepsia este bine controlată, este posibil să nu aibă niciun efect asupra serviciului. Vorbiți cu angajatorul dacă această boală face la lucrul să fie dificil. Angajatorilor li se poate cere să ajusteze rezonabil sarcinile de serviciu pentru a permite lucrul. Aceasta poate include măsuri precum:

  • schimbarea programului de lucru
  • să se asigure că nu trebuie să șofați ca parte a activității dvs.
  • să vă dea mai degrabă instrucțiuni scrise decât orale
  • să vă permită pauze suplimentare și timp liber pentru programări medicale

Vreți să aflați mai multe informații?

Dacă trebuie să încetați să lucrați

Dacă trebuie să încetați activitatea sau să lucrați cu fracțiune de normă din cauza epilepsiei, aveți dreptul la sprijin financiar din partea statului. Dacă aveți un loc de muncă, sunteți eligibil pentru încadrarea în grad de handicap .

Rețete gratuite

Dacă luați medicamente antiepileptice, aveți dreptul să primiți toate rețetele (nu doar cele pentru aceste medicamente) gratuit.

Grupuri de sprijin

Există grupuri de asistență pentru bolnavii de epilepsie, care ar putea constitui o sursă utilă de informații și sfaturi.

Grupuri de sprijin

Există grupuri de asistență pentru bolnavii de epilepsie, care ar putea constitui o sursă utilă de informații și sfaturi.

Asociația Pacienților cu Epilepsie din România

Asistența disponibilă include:

Societatea Română Împotriva Epilepsiei

Sprijinul disponibil include:

Moartea subită în epilepsie (SUDEP)

Uneori, o persoană cu epilepsie moare în timpul sau după o convulsie, fără un motiv evident. Aceasta este cunoscută sub numele de moarte neașteptată în epilepsie (SUDEP). Acest lucru este rar, dar este important ca pacienții să fie conștienți de pericol, deoarece uneori se poate preveni.

Principalul lucru pe care îl puteți face pentru a reduce riscul de deces este să vă asigurați că epilepsia dvs. este bine ținută sub control, luând medicamentele conform recomandărilor și evitând declanșarea convulsiei, atunci când este posibil. Dacă vă îngrijorează că epilepsia este slab controlată, adresați-vă medicului. Este posibil să vă adresați unui centru specializat pentru un tratament suplimentar.

Întrebări frecvente despre epilepsie

1. Care sunt principalele cauze ale epilepsiei?

Principalele cauze ale epilepsiei sunt următoarele:
– lipsă de oxigen în timpul nașterii
– leziuni la cap care apar în timpul nașterii sau din accidente în perioada tinereții sau a vârstei adulte
– tumori cerebrale
– condiții genetice care duc la leziuni cerebrale, cum ar fi scleroza tuberculoasă
– infecții precum meningita sau encefalita
– AVC sau orice alt tip de deteriorare a creierului.

2. Epilepsia este o boală psihică?

Epilepsia nu este o boală psihică. De fapt, marea majoritate a persoanelor care trăiesc cu epilepsie nu au probleme cognitive sau psihologice. În cea mai mare parte, problemele psihologice din epilepsie se limitează la persoanele cu epilepsie severă și necontrolată.

[1] https://www.nhs.uk/conditions/epilepsy/

Ultima actualizare:

Scroll to Top