Epilepsia

Publicat pe 16 iunie 2020

Actualizat pe 15 septembrie 2021

Epilepsia este o afecțiune a sistemului nervos central caracterizată prin predispoziția pentru crize epileptice. Epilepsia poate debuta la orice vârstă, dar începe, de obicei, fie în copilărie, fie la persoane peste 60 de ani. Adesea este o afecțiune pentru tot restul vieții, dar poate uneori să se îmbunătățească încet în timp. În lume sunt aproximativ 70 milioane de persoane care suferă de epilepsie iar în România se estimează un număr de aproximativ 500.000 persoane.

Articol revizuit de

Dr. Neculai Baterică

Medic Specialist – Neurologie

Scrie o întrebare

Cauzele crizelor epileptice

O criză epileptică este rezultatul unei descărcări anormale și excesive a semnalelor electrice din creier. O criză epileptică nu presupune neapărat și existența afecțiunii numită Epilepsie. Crizele epileptice pot fi neprovocate (când nu poate fi identificat un factor declanșator) sau provocate (când se cunoaște factorul declanșator). Acest factor poate fi reprezentat de o afectare a structurii sau funcției creierului cum ar fi:

• Accident vascular cerebral
• Tumoră pe creier
• Traumatism cranian sever
• Abuz de droguri, abuz de alcool (sau sevraj la alcool sau droguri)
• Infecție a creierului
• Lipsă de oxigen în timpul nașterii
• Factori metabolici (hipoglicemie, hiponatremie, intoxicații)

Diagnosticul de epilepsie se poate afirma când există cel puțin 2 crize neprovocate survenite la mai mult de 24 ore una de cealaltă.

Simptomele epilepsiei

Epilepsia presupune prezența crizelor epileptice recurente, spontane, în absența unui factor provocator.

Crizele pot afecta pacienții în moduri diferite, în funcție de partea creierului care este implicată. Unele crize determină organismul să se smucească și să se agite („convulsii”), în timp ce altele provoacă probleme precum pierderea conștienței sau senzații neobișnuite. De obicei, trec în câteva secunde sau minute.

Crizele pot apărea indiferent dacă sunteți treaz sau nu. Uneori pot fi provocate de un factor declanșator, cum ar fi oboseala foarte accentuată, privarea de somn, stimularea luminoasă intermitenta, creșterea temperaturii corpului (hipertermie sau febră).

Tipuri de crize

Crize parțiale simple

Aceste crize sunt uneori cunoscute sub denumirea de „avertismente” sau „aure”, deoarece pot fi un semn că de la acest stadiu se poate trece la o criză convulsivă parțială sau chiar generalizată (când se însoțește și de pierderea stării de conștiență).

O criză parțială simplă se poate manifesta prin:

• Stare generală ciudată, greu de descris
• Senzație de „creștere” în dimensiuni a corpului
• Senzația că evenimentele s-au mai întâmplat odată (déjà vu)
• Mirosuri sau gusturi neobișnuite
• Furnicături în mâini și picioare
• Un sentiment intens de teamă sau bucurie
• Rigiditate sau spasm al unei părți a corpului, cum ar fi brațul sau mâna
• Persoana rămâne trează și conștientă în tot acest timp.

Crize parțiale complexe

În timpul unei convulsii parțiale complexe, pacientul își pierde cunoștința și face mișcări repetitive ale corpului, cum ar fi:

• Plescăie din buze
• Își freacă mâinile
• Face zgomote aleatorii
• Își mișcă brațele
• Trage de haine sau se luptă cu obiecte
• Mestecă sau înghite
• Persoana nu răspunde nimănui în timpul convulsiei și nu își amintește despre aceasta.

Crize tonico-clonice

O convulsie tonico-clonică (grand mal) este ceea ce crede majoritatea oamenilor că este o criză epileptică tipică. Se întâmplă în două etape – o etapă inițială „tonică”, urmată în scurt timp de a doua etapă „clonică”:

1. Etapa tonică – persoana își pierde cunoștința, corpul este rigid și poate cădea la pământ
2. Etapa clonică – membrele se mișcă involuntar, se poate pierde controlul vezicii urinare sau a intestinului, persoana își poate mușca limba sau interiorul obrazului și este posibil să aibă dificultăți în respirație

În mod normal, criza se oprește după câteva minute, dar unele crize durează mai mult. După aceea, persoana s-ar putea să aibă dureri de cap, dificultate de a-și aminti ce s-a întâmplat, să se simtă obosită sau confuză.

Crize de absenţă

O criză de absență (petit mal), se caracterizează prin lipsa temporară a conștienței pentru o perioadă scurtă de timp. Acestea afectează mai ales copiii, dar se pot întâmpla la orice vârstă. În timpul unei crize de absență, persoana:

• Privește în gol
• Arată de parcă „visează cu ochii deschiși”
• Clipește din ochi
• Face mișcări ușoare sacadate ale corpului sau membrelor

De obicei, crizele durează până la 15 secunde și persoana nu și le amintește. Se pot întâmpla de mai multe ori pe zi.

Crize mioclonice

O criză mioclonică este aceea în care o parte sau tot corpul se răsucește brusc sau tresare, ca și cum ai fi avut un șoc electric. Adesea se întâmplă curând după trezire. Crizele mioclonice durează de obicei doar o fracțiune de secundă, dar uneori pot apărea mai multe într-o perioadă scurtă de timp. În mod normal, persoana rămâne conștientă în timpul crizei.

Crize clonice

Crizele clonice sunt asociate cu mișcări musculare repetate sau ritmice ca la convulsiile tonico-clonice, dar persoana nu devine rigidă de la început. De obicei, durează câteva minute și s-ar putea ca persoana să își piardă conștiența.

Crize tonice

Crizele tonice fac ca toți mușchii să devină brusc rigizi, precum prima etapă a unei crize tonico-clonice. Aceasta poate însemna că persoana își pierde echilibrul și cade.

Crize atonice

Crizele atonice fac ca toți mușchii să se relaxeze brusc, așa că persoana se prăbușește la pământ. Aceste crize sunt foarte scurte și de obicei persoana se poate ridica imediat.

Status epilepticus

Status epilepticus este denumirea unei crize care durează mult timp, sau a unei serii de crize fără ca persoana să își recapete cunoștința între crize. Este o urgență medicală și trebuie tratată cât mai curând posibil.

Factori declanșatori

Pentru multe persoane cu epilepsie, convulsiile par să aibă loc aleatoriu. Uneori poate exista un factor declanșator, cum ar fi:

• Stres
• Lipsă de somn
• Consumul de alcool
• Unele medicamente și droguri ilegale
• La femei, ciclul menstrual
• Lumini intermitente (acesta este un declanșator neobișnuit)

Un jurnal în care să notați când aveți convulsii și ce s-a întâmplat înaintea lor vă poate ajuta să identificați și să evitați eventualii factori declanșatori.

Când trebuie să primiți ajutor medical?

Consultați medicul de familie dacă este pentru prima dată când aveți o convulsie. Acest lucru nu înseamnă că aveți epilepsie, deoarece convulsiile pot avea mai multe cauze și uneori sunt singulare, dar trebuie să vă adresați unui medic pentru a afla de ce s-a întâmplat.

Sunați la 112 dacă cineva:

• Are o convulsie pentru prima dată
• Are o convulsie care durează mai mult de 5 minute
• Are mai multe convulsii la rând
• Are probleme de respirație sau s-a rănit grav

Tratamente pentru epilepsie

Tratamentul poate ajuta majoritatea persoanelor cu epilepsie să aibă mai puține crize sau să înceteze complet să aibă convulsii. Tratamentele includ:

• Medicamente antiepileptice
• Intervenție chirurgicală pentru a îndepărta o mică zonă a creierului care provoacă convulsii
• O procedură prin care se montează un mic dispozitiv electric în interiorul corpului, care poate ajuta la controlul convulsiilor
• O dietă specială (dieta ketogenă) care poate ajuta la controlul convulsiilor

Unii oameni au nevoie de tratament pentru tot restul vieții. Dar tratamentul se poate opri dacă convulsiile dispar în timp. Este posibil să nu aveți nevoie de niciun tratament dacă vă cunoașteți factorii declanșatori ai crizelor și puteți să îi evitați.

Medicamente antiepileptice

Acestea constituie tratamentul cel mai frecvent utilizat pentru epilepsie. Ajută la controlul convulsiilor la aproximativ 70% dintre pacienți. Antiepilepticele funcționează schimbând nivelul de substanțe chimice din creier. Nu vindecă epilepsia, dar pot opri apariția convulsiilor.

Tipuri de antiepileptice

Tipurile comune de antiepileptice includ:

• Valproat de sodiu
• Carbamazepină
• Lamotrigină
• Levetiracetam
• Oxcarbazepina
• Etosuximidă
• Topiramat

Cel mai bun medicament depinde de tipul de crize, vârstă și dacă vă gândiți să aveți un copil deoarece unele medicamente pot dăuna fătului.

Utilizarea antiepilepticelor

Antiepilepticele sunt disponibile în mai multe forme diferite, inclusiv tablete, capsule, lichide și siropuri. De obicei, se administrează zilnic. Specialistul va începe cu o doză mică și va crește treptat doza până când convulsiile se vor opri . Dacă primul medicament pe care îl încercați nu funcționează, medicul vă poate recomanda să încercați un alt tip.

Este important să urmați sfaturile despre momentul în care trebuie să luați antiepileptice și cât să luați. Nu încetați niciodată să luați un antiepileptic – acest lucru ar putea provoca o convulsie. Dacă nu ați mai făcut nicio criză timp de câțiva ani, întrebați medicul dacă ați putea opri tratamentul. Dacă acesta crede că e sigur, doza poate fi redusă treptat în timp.

În timp ce luați antiepileptice nu luați niciun alt medicament, inclusiv medicamente care se eliberează fără rețetă sau medicamente complementare, fără să discutați cu medicul de familie sau cu specialistul. Celelalte medicamente ar putea afecta funcționarea antiepilepticelor.

Efecte secundare

Efectele secundare sunt frecvente atunci când începeți tratamentul cu antiepileptice. Unele simptome pot apărea curând după începerea tratamentului și trec în câteva zile sau săptămâni, în timp ce altele pot să nu apară câteva săptămâni. Efectele secundare depind de medicamentul pe care îl luați.

Reacțiile adverse generale ale antiepilepticelor includ:

• Somnolenţă
• Lipsă de energie
• Agitaţie
• Dureri de cap
• Agitare necontrolată (tremor)
• Căderea părului sau creșterea nedorită a părului
• Umflarea gingiilor
• Erupții cutanate – contactați medicul de familie sau specialistul dacă prezentați o erupție cutanată, deoarece poate însemna că aveți o reacție serioasă la medicamente

Contactați medicul sau specialistul dacă aveți simptome similare cu beția, cum ar fi instabilitate, lipsă de concentrare și vărsături. Aceasta ar putea însemna că doza este prea mare.

Pentru informații despre efectele secundare ale medicamentului dumneavoastră, verificați prospectul cu informații.

Vreți să aflați mai multe informații?

·        informații medicamente antiepileptice

·        Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale din România

Intervenție chirurgicală

Intervenția chirurgicală pentru a elimina zona din creier responsabilă de producerea crizelor poate fi o opțiune dacă:

• Antiepilepticele nu controlează convulsiile
• Testele arată că crizele sunt cauzate de o problemă dintr-o zonă mică a creierului care poate fi înlăturată fără a provoca efecte grave

În aceste cazuri, există șanse mari ca crizele să se oprească complet după operație.

Ai nelămuriri cu privire la cazul tău?

Întreabă unul dintre cei peste 200 de doctori online

Rapid și ușor. Doctori verificați. Confidențial și anonim.

Scrie o întrebare

Teste înainte de operație

Dacă epilepsia este slab controlată după ce ați încercat mai multe antiepileptice, vă puteți adresa unui specialist pentru a vedea dacă este posibilă intervenția chirurgicală. Acest lucru va implica de obicei efectuarea mai multor teste, cum ar fi:

• Scanări ale creierului
• Electroencefalogramă (EEG) – un test al activității electrice a creierului
• Teste de memorie, abilități de învățare și sănătate mentală

Rezultatele acestor teste vă vor ajuta să decideți dacă operația este o opțiune și care ar fi rezultatul intervenției chirurgicale.

În timpul operației

Intervenția chirurgicală pentru epilepsie se realizează de obicei sub anestezie generală. Neurochirurgul face o mică tăietură în scalp și creează o deschidere în craniu, astfel încât să poată îndepărta partea afectată a creierului. Craniul și scalpul sunt închise la sfârșitul operației.

Recuperare și riscuri

Este probabil să dureze câteva săptămâni sau luni pentru a vă simți din nou normal după operație. De asemenea, este posibil ca crizele să nu se oprească imediat, astfel încât să fie necesar să continuați să luați antiepileptice încă un an sau doi.

Există un risc de complicații în urma operației, cum ar fi probleme cu memoria, starea de spirit sau vederea. Aceste probleme se pot ameliora în timp sau pot fi permanente.

Alte metode de tratament

Dacă antiepilepticele nu vă controlează convulsiile, iar intervenția neurochirurgicală de ablație a focarului epileptic nu este potrivită, există și alte proceduri care vă pot ajuta.

Stimularea nervului vag

Stimularea nervului vag este procedura prin care un mic dispozitiv electric asemănător unui stimulator cardiac este plasat sub piele în zona pieptului. Dispozitivul este atașat de un fir care trece pe sub piele și se conectează la un nerv al gâtului, numit nerv vag. Impulsuri de energie electrică sunt trimise de-a lungul firului către nerv.

Se crede că acest lucru poate ajuta la controlul convulsiilor prin modificarea semnalelor electrice din creier.

Stimularea nervului vag nu oprește de obicei convulsiile complet, dar le poate face mai puțin severe și mai puțin frecvente. Probabil va trebui să mai luați antiepileptice.

Efectele secundare ale stimulării nervului vag includ vocea răgușită, durere în gât și tuse atunci când dispozitivul este activat. Acest lucru apare în mod normal la fiecare cinci minute și durează 30 de secunde.

Bateria pentru dispozitiv durează de obicei până la 10 ani, după care va fi nevoie de o altă procedură pentru a o înlocui.

Stimularea cerebrală profundă (DBS)

Stimularea cerebrală profundă este similară cu stimularea nervului vag, dar dispozitivul plasat în piept este conectat la fire care circulă direct în creier.

Stimularea cerebrală profundă este o procedură destul de nouă, care nu este folosită foarte des, așa că nu este încă clar cât de eficientă este în caz de epilepsie.

Există, de asemenea, unele riscuri grave asociate acesteia, inclusiv sângerare pe creier, depresie și probleme de memorie.

Dieta ketogenă

Dieta ketogenă este o dietă bogată în grăsimi și săracă în carbohidrați și proteine. La copii, se crede că poate reduce convulsiile prin modificarea nivelului de substanțe chimice din creier.

Dieta ketogenă a fost unul dintre principalele tratamente pentru epilepsie înainte ca antiepilepticele să fie disponibile, dar nu este utilizată pe scară largă la adulți, deoarece o dietă bogată în grăsimi este legată de afecțiuni grave de sănătate, precum diabet și boli cardiovasculare.

Uneori, dieta ketogenă este recomandată copiilor cu convulsii care nu sunt controlate de antiepileptice. Acest lucru se datorează faptului că s-a demonstrat că reduce numărul convulsiilor la unii copii. Trebuie utilizată numai sub supravegherea unui specialist în epilepsie, cu ajutorul unui dietetician.

Vreți să aflați mai multe informații?

·        dieta ketogenă

Terapii complementare

Există mai multe terapii complementare pe care unii pacienți cu epilepsie le consideră utile. Dar nu s-a dovedit clinic prin studii medicale că acestea reduc convulsiile. Prin urmare, ar trebui să fiți prudenți cu privire la sfaturi de la altcineva decât medicul de familie sau specialistul. Nu reduceți sau încetați administrarea medicamentelor și nu le înlocuiți cu tratamente alternative. Oprirea medicamentelor fără supraveghere medicală poate provoca convulsii.

Remediile din plante trebuie utilizate cu precauție, deoarece unele dintre ingredientele lor pot interacționa cu medicația pentru epilepsie. St John’s Wort, un remediu pe bază de plante utilizat pentru depresia ușoară, nu este recomandat persoanelor cu epilepsie, deoarece poate scădea nivelul medicamentelor antiepileptice din sânge și poate diminua eficiența acestora.

Pentru unele persoane cu epilepsie, stresul poate declanșa convulsiile. Pot fi utile terapii antistres și de relaxare, cum ar fi exercițiile fizice, yoga și meditația.

Vreți să aflați mai multe informații?

·        tratamente complementare

Diagnostic

Dacă aveți o primă criză convulsivă trebuie să vă prezentați în regim de urgență la cea mai apropiată unitate de primire urgențe (UPU). Dacă din diverse motive nu ați ajuns în urgență la o unitate spitalicească atunci medicul de familie poate să vă trimită la un neurolog pentru a face investigațiile necesare și  pentru  tratament de specialitate.

În așteptarea consultului de specialitate

Este posibil ca programarea la specialist să dureze. Este posibil să mai aveți o criză în timp ce așteptați programarea, așa că în acest timp este mai bine să evitați activitățile care v-ar putea pune în pericol în caz de convulsie. De exemplu, ar trebui să evitați să conduceți autovehiculul, să evitați înotul și alte sporturi care în eventualitatea producerii unei noi crize ar putea să vă pună viața în pericol, să evitați munca la înălțime.

Aflați despre crizele dumneavoastră

Poate fi greu de diagnosticat rapid epilepsia, deoarece alte afecțiuni, cum ar fi leșinul, migrenele și atacurile de panică, pot avea simptome similare. De multe ori nu se poate confirma epilepsia până când nu au fost mai multe crize.

Medicul vă va cere să descrieți ceea ce vă amintiți despre criza dvs. cât mai detaliat posibil, inclusiv lucruri precum:

• Când ați avut criza
• Ce făceați când s-a întâmplat
• Cum v-ați simțit înainte, în timpul și după aceea

Poate fi util să fiți însoțiți de cineva care a văzut criza sau să aduceți o înregistrare video dacă este posibil.

Teste pentru epilepsie

Medicul specialist vă poate sugera să faceți un test pentru a vă verifica activitatea creierului numită electroencefalogramă (EEG) sau o investigație imagistică a creierului(RMN sau CT cranio-cerebral). Dacă aceste investigații nu indică nimic, este totuși posibil să aveți epilepsie și puteți fi diagnosticat doar pe baza simptomelor.

Electroencefalograma (EEG)

Este utilizată pentru a identifica o activitate electrică neobișnuită în creier care apare la persoanele cu epilepsie. În timpul testului, sunt atașați mici senzori pe scalp pentru a culege semnalele electrice produse atunci când celulele creierului comunică între ele. Aceste semnale sunt înregistrate de un aparat și sunt analizate pentru a vedea dacă au aspect epileptiform.

Investigațiile imagistice  

Scanarea creierului poate ajuta la depistarea leziunilor cerebrale, care uneori pot provoca epilepsie, cum ar fi:

• Creștere anormală (tumoră cerebrală)
• Accident vascular cerebral recent
• Sechelele unui infarct sau unei hemoragii cerebrale
• Chisturi în creier
• Inflamația sau infecția creierului (abces cerebral, encefalita)

Investigația imagistică cea mai recomandată este rezonanța magnetică nucleară (RMN) cu adăugarea substanței de contrast și cu achiziție de secvențe Angio-RMN. Aceasta folosește câmpuri magnetice și unde radio pentru a crea o imagine a creierului și este cea mai fidelă pentru identificarea leziunilor cerebrale cu potențial epileptogen. Există numeroase studii referitoare la testele neuroimagistice.

Vreți să aflați mai multe informații?

·        Epilepsie: diagnostic

·        Asociația Pacienților cu Epilepsie: despre epilepsie

Viața de zi cu zi a pacientului cu epilepsie

Întrucât epilepsia poate afecta oamenii în moduri diferite, experiența de viață a fiecăruia este diferită. Există câteva aspecte generale care vă pot fi de ajutor.

Controlul convulsiilor

Crizele pot fi periculoase, de aceea este important să încercați să le mențineți cât mai bine sub control. Există mai multe lucruri pe care le puteți face.

Medicamente

Medicamentele antiepileptice pot fi foarte eficiente în stoparea sau reducerea frecvenței convulsiilor.

Identificați și evitați factorii declanșatori ai crizelor

Păstrarea unui jurnal de convulsii –  în care să descrieți în detaliu în ce context a debutat și ce a precedat apariția crizei(ex: efort fizic intens, consum sau sevraj la alcool) – vă poate ajuta:

• Să depistați factorii care pot declanșa crizele
• Să faceți față stresului
• Să evitați oboseala
• Să reduceți cantitatea de alcool

Reevaluări periodice

Veți avea reevaluări periodice legate de epilepsie și tratament. Acestea sunt de obicei efectuate de medicul de familie, sau de specialist. Reevaluările trebuie efectuate cel puțin o dată pe an, deși este posibil să aveți nevoie de ele mai des dacă epilepsia nu este bine ținută sub control.

Aceste întâlniri sunt o ocazie bună de a discuta cu medicul despre cum simțiți că merge tratamentul și despre orice probleme pe care le întâmpinați, cum ar fi reacțiile adverse ale medicamentelor.

Vreți să aflați mai multe informații?

·        Regimul de viață al pacienților cu epilepsie

·        Asociația Pacienților cu Epilepsie: despre epilepsie

Măsuri de siguranță

În timpul convulsiilor puteți pune pe dvs. sau pe alții în pericol – de exemplu, dacă se întâmplă în timp ce gătiți, conduceți autovehicolul sau înotați. În cazul în care convulsiile nu sunt bine controlate, există lucruri pe care le puteți face pentru a reduce pericolul.

Acasă

Câteva sfaturi pentru a vă ajuta să rămâneți în siguranță acasă includ:

• Folosiți protecții pentru aparatele de încălzit și calorifere pentru a vă împiedica să cădeți direct pe ele
• Instalați detectoare de fum pentru a vă informa dacă alimentele ard, dacă uitați uneori ceea ce faceți sau aveți convulsii care vă determină să vă pierdeți cunoștința
• Acoperiți marginile sau colțurile mobilierului care sunt ascuțite sau ieșite în afară
• Faceți duș în loc de baie
• Nu încuiați ușa băii

Vreți să aflați mai multe informații?

·        Acțiuni în caz de epilepsie: ajutor pentru persoanele cu epilepsie

Sportul și timpul liber

Majoritatea persoanelor cu epilepsie pot participa la activități sportive și alte activități de agrement, dar trebuie să luați măsuri de precauție dacă convulsiile nu sunt bine controlate. De exemplu, poate fi necesar:

• Să evitați înotul sau să faceți sporturi nautice pe cont propriu
• Să purtați o cască în timp ce mergeți cu bicicleta sau călare
• Să evitați să folosiți anumite tipuri de aparate de gimnastică – cereți sfaturi personalului de la sala de fitness

Conducerea autovehicolului

Orice medic de familie care constată că pacientul său suferă de epilepsie trebuie sa anunțe Poliția Rutieră. Permisul de conducere poate fi suspendat până când convulsiile sunt sub control. Când puteți obține din nou permisul de conducere depinde de tipul de convulsie pe care l-ați avut.

Vreți să aflați mai multe informații?

• Ordinul Ministrului Sănătății: aptitudinile fizice şi mentale necesare pentru conducerea unui autovehicul

Sarcina și contracepția

Sarcina

Epilepsia nu afectează capacitatea de a avea copii și nu există niciun motiv pentru care nu puteți avea o sarcină sănătoasă. Dacă vă gândiți să aveți un copil, cel mai bine este să discutați cu medicul. Acest lucru se datorează faptului că unele medicamente antiepileptice – în special valproatul de sodiu – pot dăuna fătului. Medicul vă poate sugera trecerea la un alt medicament dacă există vreun risc pentru copil.

Dacă ați rămas totuși gravidă, contactați medicul pentru sfaturi cât mai curând posibil. Nu încetați să vă luați medicamentul fără să discutați cu medicul mai întâi.

Metode de contracepție

Dacă nu doriți să rămâneți însărcinată, este important să folosiți o formă de contracepție fiabilă. Întrebați medicul cu privire la cel mai bun tip de contracepție pe care să-l utilizați, deoarece unele medicamente antiepileptice pot afecta modul în care funcționează anumite contraceptive, inclusiv pilula contraceptivă combinată.

Metodele de contracepție care nu sunt afectate de aceste medicamente includ:

• Dispozitive intrauterine
• Sisteme intrauterine
• Injecție numai cu progestativ

Este, de asemenea, o idee bună să folosiți prezervative.

Școala și educația

Copiii cu epilepsie pot frecventa de obicei o școală obișnuită și pot participa pe deplin la activitățile școlare. Asigurați-vă că școala și profesorii copiilor sunt conștienți de starea lor, inclusiv dacă aceștia știu:

• Ce medicamente ia copilul
• Cum să recunoască și să facă față unei crize
• Impactul pe care îl poate avea epilepsia asupra prezenței și activității școlare a copilului- de exemplu, epilepsia poate afecta uneori comportamentul și concentrarea

Unii copii cu epilepsie au nevoie de sprijin suplimentar pentru a beneficia cât mai mult de timpul petrecut la școală. Anunțați dacă copilul are nevoi educaționale speciale, discutați despre sprijinul de care are nevoie copilul și despre ce poate oferi școala.

Vreți să aflați mai multe informații?

·        Ghid pentru nevoi educaționale speciale

·        Informații pentru elevi cu nevoi educaționale speciale

·        Ajutor pentru copii cu nevoi educaționale speciale

Muncă, bani și beneficii

Serviciul, pentru o persoană care are epilepsie

Dacă epilepsia este bine controlată, este posibil să nu aibă niciun efect asupra serviciului. Vorbiți cu angajatorul dacă această boală face ca lucrul să fie dificil. Angajatorilor li se poate cere să ajusteze rezonabil sarcinile de serviciu pentru a permite lucrul. Aceasta poate include măsuri precum:

• Schimbarea programului de lucru
• Să se asigure că nu trebuie să șofați ca parte a activității dvs.
• Să ofere instrucțiuni scrise, nu orale
• Să permită pauze suplimentare și timp liber pentru programări medicale

Vreți să aflați mai multe informații?

·        Legea privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap

Dacă trebuie să încetați să lucrați

Dacă trebuie să încetați activitatea sau să lucrați cu fracțiune de normă din cauza epilepsiei, aveți dreptul la sprijin financiar din partea statului. Dacă aveți un loc de muncă, sunteți eligibil pentru încadrarea în grad de handicap .

Rețete gratuite

Dacă luați medicamente antiepileptice, aveți dreptul să primiți toate rețetele (nu doar cele pentru aceste medicamente) gratuit.

Grupuri de sprijin

Există grupuri de asistență pentru bolnavii de epilepsie, care ar putea constitui o sursă utilă de informații și sfaturi.

Asociația Pacienților cu Epilepsie din România

Asistența disponibilă include:

• o adresă de e-mail – office@aspe.ro
• pagină de facebook
• sfaturi generale și informații despre epilepsie

Societatea Română Împotriva Epilepsiei

Sprijinul disponibil include:

• o adresă de e-mail – info@ilae-romania.ro
• sfaturi generale și informații despre epilepsie

Moartea subită în epilepsie (SUDEP)

Uneori, o persoană cu epilepsie moare în timpul sau după o convulsie, fără un motiv evident. Aceasta este cunoscută sub numele de moarte neașteptată în epilepsie (SUDEP). Acest lucru este rar, dar este important ca pacienții să fie conștienți de pericol, deoarece uneori se poate preveni.

Principalul lucru pe care îl puteți face pentru a reduce riscul de deces este să vă asigurați că epilepsia dvs. este bine ținută sub control, luând medicamentele conform recomandărilor și evitând declanșarea convulsiei, atunci când este posibil. Dacă vă îngrijorează că epilepsia este slab controlată, adresați-vă medicului. Este posibil să vă adresați unui centru specializat pentru un tratament suplimentar.

Întrebări frecvente despre epilepsie

Dr. Neculai Baterică ⬤

Medic Specialist – Neurologie

• Specializare: Neurologie
• Peste 5 ani experiență
• A ajutat peste 230 de oameni pe Medic Chat
• Feedback excelent
• Peste 65 testimoniale

„M-a ajutat foarte mult raspunsul domnului doctor. Raspunsul a fost detaliat si cu explicatii clare si pe intelesul meu. Multumesc frumos!” (Florinela)

„Am primit un raspuns foarte prompt si cel mai important, o atitudine umana, empatica pentru care ii multumesc domnului doctor. Apreciez mult ajutorul oferit!” (Tita)

  Scrie-i o întrebare

[1] NHS