Publicat pe 31 mai 2025
Actualizat pe 10 iulie 2025
Colicile reprezintă o problemă comună în rândul nou-născuților, manifestată prin episoade de plâns intens și aparent inexplicabil la bebelușii altfel sănătoși. De obicei, apar în primele luni de viață și pot fi extrem de stresante pentru părinți, deși nu sunt periculoase din punct de vedere medical.
Colicile NU sunt o boală, ele sunt considerate o formă de adaptare a organismului (în special a sistemului digestiv) la viața extrauterină și la noul mod de alimentație. Colicile reprezintă de fapt o durere de burtică provocată de distensia intestinală dată de gaze. Bebelușii resimt această durere ca pe o crampă. Unii copii manifestă o sensibilitate la durere mai mare decât alții, fapt care are legătură și cu dezvoltarea diferită a sistemului lor nervos. Pe de altă parte, anxietatea maternă sau depresia post-partum pot determina o percepție exagerată a colicilor.
Se estimează că 1 din 5 sugari (adică aproximativ 20–40%) experimentează colici. Ele debutează de obicei între săptămâna a 2-a și a 3-a de viață, cu un vârf în jurul săptămânilor 4-6 și o ameliorare spontană până la vârsta de 3-4 luni.
Conținut
De ce apar colicile la bebeluși?

Cauza exactă a colicilor nu este pe deplin cunoscută, însă există mai multe ipoteze și factori care ar putea contribui la apariția lor. Cel mai probabil, colicile nu au o singură cauză, ci sunt rezultatul unei combinații de factori fiziologici și psiho-emoționali care influențează adaptarea bebelușului la viața extrauterină:
- Sistem digestiv imatur
La nou-născuți, sistemul digestiv este încă în curs de dezvoltare. Producția de enzime digestive este încă redusă, ceea ce face ca digestia să fie mai lentă și mai dificilă. Aceasta poate duce la un tranzit intestinal neregulat, favorizând acumularea de gaze și apariția disconfortului abdominal. În plus, flora intestinală se dezvoltă treptat, iar un dezechilibru al bacteriilor benefice poate contribui, la rândul său, la apariția colicilor. Formarea florei intestinale începe încă din viața intrauterină și continuă activ după naștere, fiind influențată de tipul nașterii, alimentație și tratamentele administrate. Nașterea naturală și alăptarea susțin dezvoltarea unui microbiom echilibrat. În schimb, nașterea prin cezariană, hrănirea cu lapte praf sau administrarea de antibiotice pot perturba această dezvoltare, favorizând dezechilibre ale florei microbiene ce pot contribui la disconfort abdominal și colici.
- Aer înghițit în timpul suptului
În timpul hrănirii, bebelușii pot înghiți aer, mai ales dacă nu sunt atașați corect la sân sau dacă suptul este agitat. Aerul acumulat în stomac sau intestine poate provoca balonare, presiune și durere, determinând plânsul intens.
- Supraalimentarea
Hrănirile prea frecvente pot suprasolicita stomacul și intestinul încă imatur al bebelușului, favorizând acumularea de gaze și apariția disconfortului. Acest fenomen este mai des întâlnit la bebelușii hrăniți cu formule de lapte praf, în special atunci când mesele sunt oferite la intervale mai mici de 3 ore. În astfel de cazuri, laptele proaspăt ajunge în stomac peste laptele anterior, încă nedigerat, ceea ce favorizează fermentația și producerea excesivă de gaze.
- Subalimentarea
Un bebeluș care nu este hrănit suficient și este înfometat poate deveni agitat la supt, ceea ce duce la înghițirea unei cantități mai mari de aer. Acest exces de aer poate contribui la apariția colicilor, accentuând balonarea și disconfortul abdominal.
- Reflux gastroesofagian
Uneori, conținutul stomacului poate refula în esofag, iritând mucoasa și provocând disconfort. Acest reflux poate cauza agitație și plâns, mai ales după hrănire. Este important să înțelegem că acest reflux ocazional este comun la sugari, iar în cele mai multe cazuri dispare de la sine pe măsură ce sistemul digestiv se maturizează. Diferența față de boala de reflux este că, în cazul acesteia, episoadele sunt mai frecvente, severe și pot afecta creșterea și confortul copilului, necesitând tratament medical.
- Sensibilitate la lapte sau alergie la proteina laptelui de vacă
Unii bebeluși pot avea o reacție alergică sau intoleranță la proteinele din laptele de vacă, ceea ce duce la inflamații și disconfort intestinal. Acest lucru poate provoca crampe, diaree, scaune cu mucus sau sânge, iritabilitate, dar și erupții cutanate sau alte simptome alergice, precum colici persistente și dificultăți de somn. În astfel de cazuri, medicul pediatru poate recomanda, la sugarii alăptați, modificarea dietei mamei prin excluderea produselor lactate, iar la sugarii hrăniți cu formule de lapte, utilizarea unor formule speciale hipoalergenice, adaptate pentru intoleranța sau alergia la proteina laptelui de vacă.
- Suprastimulare sau dificultate de adaptare la mediul extern
Nou-născuții pot fi deranjați de zgomote puternice (traficul, vocile ridicate sau muzica tare). Lumina intensă sau schimbările bruște de lumină îi pot face să se simtă neliniștiți. Totodată, prea mulți stimuli din jur, cum ar fi vizita persoanelor străine, aglomerația sau mirosurile puternice, îi pot stresa și îi pot determina să plângă mai mult. Astfel, un mediu liniștit, calm și o rutină stabilă pot ajuta mult la reducerea acestor episoade.
- Legătura cu temperamentul
Fiecare bebeluș are un temperament propriu: unii sunt mai sensibili la schimbări, zgomote sau senzații noi. Această sensibilitate poate face ca bebelușul să se agite mai ușor și să resimtă mai intens disconfortul abdominal, ceea ce poate crește frecvența și intensitatea episoadelor de plâns. Răbdarea și adaptarea părinților la nevoile specifice ale copilului sunt foarte importante în aceste condiții.
Deși aceste episoade sunt foarte supărătoare, colicile sunt temporare și se ameliorează de obicei în primele 3-4 luni de viață.
Cum se manifestă colicile la bebeluși?
Colicile se recunosc printr-un tipar specific de plâns:
- plâns intens, inconsolabil, frecvent în a doua parte a zilei (spre seară);
- plânsul se instalează brusc, aparent fără un motiv evident (nu îi e foame, nu are scutecul murdar);
- durata plânsului: de obicei minimum 3 ore/zi, mai mult de 3 zile pe săptămână, cel puțin 3 săptămâni consecutiv (așa numita regulă a lui 3);
- bebelușul este agitat, încordat: se înroșește, strânge pumnii, își încordează picioarele, se ghemuiește, se arcuiește, își freacă piciorușele în timpul plânsului;
- sunt prezente balonarea sau gazele în exces.
Deși plânsul este greu de suportat de către părinți, copilul este sănătos, se dezvoltă normal și ia corespunzător în greutate.
/570x570/landing-page/doctor-hero-image.png)
Ai nelămuriri cu privire la cazul tău?
Consultă unul dintre cei peste 500 de doctori online
Doctori de top. Rapid. Confidențial
Scrie o întrebareCe poți face pentru ameliorarea colicilor?
Colicile se pot ameliora prin anumite măsuri simple de calmare și rutine adaptate.
Deoarece colicile sunt determinate predominant de acumularea excesivă de gaze în intestinele bebelușilor, recomandările vor urmări, pe lângă liniștirea nou-născutului, în primul rând încercarea de a evita acumularea suplimentară de aer în tractul digestiv.
Poziția în timpul mesei contează
Indiferent dacă bebelușul este alăptat sau hrănit cu biberonul, poziționarea corectă în timpul meselor este esențială. Copilul ar trebui ținut la un unghi de aproximativ 45°, nu complet orizontal, pentru a reduce riscul de înghițire a aerului. În cazul alăptării, este important ca bebelușul să se atașeze corect la sân. Dacă este hrănit cu formulă de lapte praf, se recomandă utilizarea tetinelor și a biberoanelor special concepute împotriva colicilor.
De asemenea, este important ca mesele nou-născutului să fie oferite la timp, de preferat la primele semne de foame. Un bebeluș înfometat devine agitat, suge cu repeziciune și, implicit, înghite mai mult aer – factor ce poate intensifica episoadele de colici.
După fiecare masă, bebelușul ar trebui ținut în poziție verticală și bătut ușor pe spate pentru a elimina aerul înghițit. Acest pas simplu poate face o mare diferență în reducerea episoadelor de colici.
Tehnici care pot ajuta la calmarea colicilor
Pe lângă măsurile preventive, există o serie de tehnici blânde care pot contribui la calmarea durerilor abdominale și la liniștirea bebelușului:
- Masaj abdominal: masează-i burtica în sensul acelor de ceasornic, cu mișcări ușoare, în cercuri concentrice. Acest gest ajută la stimularea tranzitului intestinal și la eliminarea gazelor.
- Aplicarea de căldură: o pernuță (cu gel, sâmburi de cireșe, semințe de struguri sau in) încălzită sau un prosopel cald plasat pe burtică poate relaxa musculatura și reduce disconfortul.
- Băi călduțe: uneori, o baie caldă are efect relaxant și poate contribui la reducerea durerii.
- Contact piele pe piele: ținutul în brațe, în special în contact direct piele pe piele, oferă confort emoțional nou-născutului iar poziția verticală și ușoara presiune ajută digestia.
- Mișcare blândă: legănatul, plimbările în cărucior sau în mașină, folosirea unui balansoar sau purtarea într-un sistem tip marsupiu pot liniști bebelușul.
- Gimnastică ușoară: exercițiile de tip „bicicleta” cu mișcarea piciorușelor și apăsarea ușoară pe burtică stimulează tranzitul intestinal și contribuie la eliminarea gazelor.
- Poziționare specială: așa-numita „poziție tigru în copac” – cu bebelușul sprijinit pe antebrațul părintelui, cu burtica în jos – poate aplica o presiune ușoară asupra abdomenului, benefică în reducerea colicilor. De asemenea, poziția ventrală, adică pe burtică, poate fi de ajutor atunci când sugarul stă în pătuț.
- Înfășare: pentru unii bebeluși, înfășatul reprezintă o metodă eficientă de calmare, mai ales în perioadele de agitație cauzate de colici. Prin limitarea mișcărilor bruște și crearea unei senzații asemănătoare cu cea din uter, înfășatul poate contribui la liniștirea copilului și la reducerea disconfortului abdominal. Este important ca înfășatul să fie realizat lejer și folosind o pătură moale, din material organic (bumbac, bambus), confortabil.
- Sunete liniștitoare: muzica relaxantă sau sunetele albe (care seamănă cu zgomotul pe care l-a auzit nou-născutul în perioada intrauterină) pot avea un efect calmant și pot distrage atenția bebelușului de la disconfort.
Alte aspecte de luat în calcul
În cazul bebelușilor alăptați, mama poate discuta cu medicul pediatru despre eliminarea temporară din alimentație a unor alimente cu potențial iritant, cum ar fi lactatele. Uneori, acest lucru poate reduce intensitatea colicilor.
Nu există o soluție universal valabilă, iar fiecare bebeluș este diferit. Este important să ai răbdare, să testezi diferite metode și să observi ce funcționează cel mai bine pentru bebelușul tău.
Rolul suplimentelor și al altor produse în gestionarea colicilor
Deși nu există o soluție standard care să funcționeze în toate cazurile de colici, unele suplimente pot aduce ameliorare dacă sunt administrate corespunzător și la indicația specialistului.
Pe lângă măsurile de calmare a colicilor menționate mai sus, în unele cazuri poate fi necesară susținerea florei intestinale a nou-născutului prin administrarea de probiotice, (precum Lactobacillus reuteri), care pot avea efecte benefice asupra digestiei și confortului abdominal.
Este important ca introducerea oricărui supliment, inclusiv a probioticelor, să fie făcută doar la recomandarea medicului pediatru, în funcție de particularitățile fiecărui copil.
În completare, tot la indicația specialistului, pot fi utilizate picături anti-colici pe bază de simeticonă, o substanță care ajută la eliminarea bulelor de gaz din intestin, contribuind astfel la ameliorarea disconfortului abdominal.
Alte produse anti-colici conțin extracte din plante medicinale (mărar, anason, chimen, mentă, mușețel, roiniță), sub formă de siropuri sau ceaiuri speciale pentru colici. Acestea pot fi administrate doar după vârsta de o lună și numai cu acordul medicului, deoarece, în ciuda popularității lor, nu sunt lipsite de riscuri, mai ales în cazul administrării directe la sugar. Pe lângă faptul că pot interfera cu absorbția unor nutrienți esențiali, cum ar fi fierul, ceaiurile pot reduce apetitul și, implicit, aportul necesar de lapte. Totuși, mamele care alăptează pot consuma ceaiuri din plante cu efecte benefice asupra digestiei – o parte dintre substanțele active ajung astfel și la bebeluș, într-un mod mai sigur.
Un alt supliment care poate fi luat în considerare, la recomandarea unui medic specialist, este enzima lactază. Aceasta poate fi utilă în cazurile de suspiciune de intoleranță tranzitorie la lactoză, ajutând digestia laptelui matern sau a formulei.
Este important de subliniat că nu este necesară întreruperea alăptării din cauza colicilor. Nu există dovezi concludente care să arate că bebelușii hrăniți natural au colici mai severe decât cei alimentați artificial.
Totodată, schimbarea formulei de lapte praf nu este justificată decât în urma unei evaluări medicale. În absența unor simptome asociate (stagnare în greutate, scaune anormale sau cu sânge) nu este recomandată schimbarea frecventă și testarea ,,de probă” a diverselor formule de lapte praf. În astfel de cazuri, este indicat un consult de gastroenterologie pediatrică, iar modificările alimentației trebuie făcute doar pe baza unor analize și a unei suspiciuni justificate de intoleranță sau alergie alimentară.
De asemenea, odată început un tratament anti-colici, nu este recomandată schimbarea frecventă a produselor. În practică, mulți părinți ajung în doar câteva săptămâni să administreze succesiv mai multe tipuri de picături, frecvent cu aceleași substanțe active, dar sub denumiri comerciale diferite și, evident, fără efecte vizibile. Aceste practici nu doar că sunt ineficiente, dar pot complica identificarea unei soluții cu adevărat benefice pentru copil.
Când e cazul să ceri ajutor medical?
Deși colicile sunt frecvente și inofensive, anumite semne asociate pot indica probleme de sănătate și necesită o evaluare medicală:
- Plâns prelungit, peste 4-5 ore, indiferent de oră
- Febră, vărsături, diaree sau sânge în scaun
- Bebelușul refuză constant să mănânce
- Nu ia în greutate sau devine letargic
- Fontanela este tensionată sau deprimată
- Convulsii sau alte semne îngrijorătoare
În aceste cazuri, mergi de urgență la medic. Este important să excluzi alte cauze de disconfort sau afecțiuni.
Ce trebuie să reținem despre colici?
- Sunt o etapă trecătoare, chiar dacă obositoare.
- Nu afectează dezvoltarea copilului pe termen lung.
- Pot provoca un disconfort real și dureros pentru bebeluș.
- Sprijinul emoțional pentru părinți este esențial.
În toate cazurile, cheia este răbdarea, consecvența și consultarea cu medicul.
Este important să reții că această perioadă este una tranzitorie și face parte din dezvoltarea naturală a bebelușului. În primele luni de viață, organismul nou-născutului trece prin numeroase transformări, iar colicile sunt un efect temporar al acestor adaptări. Nu sunt cauzate de greșeli ale părinților și nu semnalează o problemă gravă de sănătate.
Colicile apar independent de voința ta sau a copilului și, de cele mai multe ori, se ameliorează treptat pe măsură ce sistemul digestiv se maturizează.
Cu răbdare și sprijin, această etapă va trece, iar tu îți vei regăsi echilibrul alături de copilul tău. Dacă ai îndoieli, oboseala te copleșește sau ai nevoie de susținere, discută cu pediatrul.
Întrebări frecvente despre colicile la bebeluși
Colicile sunt episoade frecvente de plâns intens, aparent fără o cauză clară, care apar la sugari altfel sănătoși, în primele luni de viață. Acestea afectează aproximativ 20–40% dintre nou-născuți și pot fi însoțite de disconfort digestiv: balonare, gaze, crampe sau încordare musculară. Colicile NU sunt o boală, ele sunt considerate o formă de adaptare a organismului (în special a sistemului digestiv) la viața extrauterină și la noul mod de alimentație.
Nu există un test specific sau o analiză specială pentru a pune diagnosticul de colici – acest diagnostic este unul de excludere. Medicul pediatru va evalua sugarul, istoricul episoadelor de plâns și va efectua un consult clinic. Dacă este necesar, pot fi recomandate analize suplimentare pentru a elimina alte cauze posibile (infecții, reflux, intoleranțe alimentare etc.).
Colicile se manifestă prin:
• plâns intens, inconsolabil, care apare frecvent spre seară
• episoade care durează mai mult de 3 ore pe zi, cel puțin 3 zile pe săptămână
• bebelușul își strânge pumnii, se arcuiește, își ridică genunchii la piept
• elimină gaze sau prezintă balonare
• nu există un motiv evident pentru disconfort (nu îi este foame, nu are scutecul murdar etc.)
De obicei, colicile debutează între săptămâna a 2-a și a 3-a de viață și dispar spontan până în jurul vârstei de 3-4 luni. Dacă plânsul durează mai mult de 3 ore pe zi, este însoțit de febră, vărsături, refuz alimentar, pierdere în greutate sau alte semne îngrijorătoare, este important să consulți medicul pediatru.
Dr. Cristina Munteanu ⬤
Medic Specialist – Pediatrie
- Specializare: Pediatrie
- A ajutat peste 128 de oameni pe Medic Chat
- Feedback excelent
- Peste 20 testimoniale
“Mulțumesc mult de tot doamna doctor, ați liniștit o mamă tare îngrijorată. Răspunsul foarte rapid și precis.” (Madalina)
“Doamna Dr. e singura la care am găsit mereu rezolvare la problemele mele și ale copiilor și mă bazez pe sfaturile ei. E un profesionist cu suflet MARE multilateral dezvoltat. E cel mai bun profesionist din domeniile pediatrie-homeopatie la care am apelat vreodată și am apelat la multi.” (Georgiana)
