Ruptură de menisc: simptome, tipuri, RMN

Imagistica prin Rezonanță Magnetică (RMN) este standardul de aur și cea mai precisă metodă neinvazivă pentru a diagnostica o ruptură de menisc. Acest tip de investigație oferă imagini detaliate ale țesuturilor moi din interiorul genunchiului, permițând medicului radiolog și ortoped să vadă exact dacă meniscul este lezat, unde este localizată ruptura și cât de severă este aceasta.

Semnul clasic al unei rupturi de menisc la RMN este apariția unei linii sau a unei benzi de semnal crescut (mai deschis la culoare, alb-gri) în interiorul triunghiului negru al meniscului, care atinge cel puțin una dintre suprafețele articulare (superioară sau inferioară). Această linie de ,,semnal înalt” reprezintă, de fapt, pătrunderea de lichid sinovial în interiorul fisurii de menisc.

Cum se diagnostichează ruptura de menisc

Medicii radiologi folosesc un sistem de gradare pentru a descrie severitatea modificărilor de semnal din interiorul meniscului:

• Gradul I: mică zonă punctiformă sau globulară de semnal crescut apare în centrul meniscului, fără a atinge suprafața articulară. Aceasta nu este considerată o ruptură adevărată, ci reprezintă o degenerare intrasubstanțială incipientă (o uzură internă a meniscului). De regulă, nu necesită tratament chirurgical.
• Gradul II: linie de semnal crescut apare în interiorul meniscului, având un aspect liniar, dar care, la fel ca la gradul I, nu se extinde până la suprafața articulară. Aceasta reprezintă o degenerare mai avansată și, deși nu este o ruptură completă, poate progresa în timp.
• Gradul III: ruptură de menisc adevărată, confirmată. Se vizualizează o linie sau o bandă de semnal crescut care atinge cel puțin una dintre suprafețele articulare (marginea superioară sau inferioară a triunghiului meniscal). Doar leziunile de gradul III sunt considerate rupturi în sensul clinic al cuvântului și pot necesita intervenție chirurgicală, în funcție de simptome și de tipul rupturii.

Tipurile de rupturi de menisc

Pe lângă grad, RMN-ul poate descrie și forma sau orientarea rupturii, informație crucială pentru planul chirurgical:

• Ruptură Orizontală: Linia de ruptură este paralelă cu platoul tibial, împărțind meniscul într-o parte superioară și una inferioară.
• Ruptură Verticală sau Longitudinală: Linia de ruptură este perpendiculară pe platoul tibial și paralelă cu marginea meniscului.
• Ruptură Radială: Linia de ruptură pornește de la marginea liberă, interioară a meniscului și se extinde spre periferie, perpendicular pe axul lung al acestuia. Poate destabiliza meniscul.
• Ruptură Oblică sau în “Cioc de Papagal” (Parrot Beak): O ruptură care combină elemente ale unei rupturi orizontale și verticale.
• Ruptură Complexă: O ruptură cu multiple traiecte și orientări, adesea asociată cu un proces degenerativ avansat.
• Ruptură în “Toartă de Coș” (Bucket-Handle): Aceasta este o formă severă de ruptură longitudinală, în care o mare parte din menisc se desprinde și se poate deplasa în centrul articulației, cauzând adesea blocaj mecanic (genunchiul nu mai poate fi întins complet). La RMN, acest tip de ruptură are semne specifice, precum “semnul dublului ligament încrucișat posterior” sau absența “papionului” pe mai mult de două imagini consecutive.

Ce poate arăta rezultatul RMN?

De menționat că pe lângă semnele directe, medicul poate observa și semne indirecte care susțin diagnosticul:

• Extruzia Meniscală: Deplasarea meniscului în afara spațiului articular.
• Chist Parameniscal: O mică acumulare de lichid (un chist) care se formează adiacent rupturii.
• Edem Osos Medular: Inflamație în osul adiacent meniscului lezat, cauzată de stresul mecanic.
• Hidartroză: Prezența unei cantități crescute de lichid în articulația genunchiului.

În concluzie, RMN-ul este o investigație extrem de detaliată care nu doar confirmă sau infirmă prezența unei rupturi de menisc, ci oferă și informații esențiale despre localizarea, tipul, vechimea și complexitatea leziunii, ghidând astfel medicul ortoped spre cea mai bună decizie terapeutică pentru pacient.

Ce este de fapt meniscul și ce înseamnă ruptura de menisc?

Meniscul este o structură elastică, în formă de semilună, alcătuită din fibrocartilaj. La nivelul fiecărui genunchi există două meniscuri: meniscul intern, numit și medial, și meniscul extern, numit și lateral. Rolul acestora este important pentru funcționarea genunchiului deoarece acesta ajută la distribuirea greutății, amortizează șocurilor, contribuie la stabilitatea articulației și facilitează mișcările.

Ruptura de menisc apare atunci când țesutul meniscal se fisurează sau se rupe. Leziunea poate fi parțială sau completă și poate avea forme diferite, în funcție de direcția, dimensiunea și localizarea rupturii.

Simptomele rupturii de menisc și când este recomandat să consulți un medic

Ruptura de menisc poate provoca durere, umflare și dificultăți la mișcare, însă simptomele nu sunt întotdeauna identice. Uneori, leziunea poate să apară după o mișcare bruscă de răsucire a genunchiului, iar alteori se dezvoltă treptat, pe fondul uzurii țesutului.

Printre cele mai frecvente simptome ale rupturii de menisc, se numără:

• Durerea de genunchi, mai ales la atingere sau în timpul mișcărilor de răsucire;
• Umflarea și rigiditatea articulației, care pot apărea imediat sau la câteva ore după accidentare;
• Dificultatea de îndoi sau întinde complet genunchiului;
• Senzația că genunchiul se blochează sau ,,agață” în timpul mișcării;
• Senzația că genuchiul ,,cedează” sau nu susține corect greutatea corpului;
• Pocnituri sau senzația că ceva se deplasează în interiorul articulației.

În cazul unor rupturi, un fragment de menisc se poate deplasa și poate împiedica mișcarea normală a genunchiului. Această situație poate explica senzația de blocare și necesită evaluare medicală.

Este important de reținut că prezența acestor simptome nu confirmă automat o ruptură de menisc. Manifestări asemănătoare pot apărea și în cazul altor leziuni ale genunchiului, motiv pentru care diagnosticul se stabilește prin consult ortopedic și completare cu examinare RMN.

Întrebări frecvente

Informațiile din acest articol au scop educativ și nu înlocuiesc consultul medical. Pentru un diagnostic sau tratament, adresează-te unui medic.