Cum gestionăm pofta de mâncare excesivă? Înțelegerea cauzelor și adoptarea unui stil de viață sănătos

Publicat pe 18 octombrie 2023

Actualizat pe 18 octombrie 2023

Hiperfagia, cunoscută și sub numele de polifagie sau foame excesivă, reprezintă o condiție medicală caracterizată prin senzația de foame extremă și insațiabilă, care nu este ameliorată  prin consumul de alimente. Această stare nu trebuie confundată cu o simplă poftă de mâncare crescută după exerciții fizice sau alte activități, deoarece foamea excesivă nu dispare după mesele obișnuite și necesită abordarea medicală. 

Articol redactat de

Diet. Narcisa Covataru

Dietetică

Scrie o întrebare

Condiții medicale care pot cauza hiperfagie

1. Hipoglicemia 

Hipoglicemia reprezintă scăderea nivelului de glucoză din sânge. Deși apare cel mai  frecvent la persoanele cu diabet, pe baza unui stil de viață inadecvat, poate afecta și alte  categorii de persoane. Câteva simptome ale hipoglicemiei, includ amețeli, dureri de cap, dificultate în concentrare, tremurături, transpirații excesive și modificări bruște ale dispoziției. 

2. Hipertiroidismul 

Hipertiroidismul este o afecțiune în care sunt secretați hormoni tiroidieni în exces, iar asta determină o accelerare a proceselor metabolice. Hiperfagia asociată cu hipertiroidismul poate fi rezultatul acțiunii hormonilor tiroidieni asupra circuitelor sistemului nervos central (SNC) care au control asupra apetitului. Triiodotironină (T3) stimulează direct ingestia de alimente la nivelul hipotalamusului. Câteva simptome includ transpirații excesive, pierdere în greutate, nervozitate, căderea părului și dificultăți în păstrarea unei igiene a somnului. 

3. Sindromul premenstrual (SPM) 

Schimbările hormonale asociate ciclului menstrual pot duce la o foame intensă înaintea  perioadei menstruale. În timpul fazei luteale a ciclului menstrual, nivelul de estrogen scade, iar nivelul de progesteron începe să crească. Această fază este caracterizată prin scăderea  nivelului de hormon luteinizant (LH) și hormon de stimulare a foliculului (FSH). Foliculul rămas după ovulație formează un corp galben, care produce progesteron și care, în cazul în care fecundația are loc, va secreta progesteronul necesar menținerii sarcinii în primele luni de gestație.

Tot în această perioadă, nivelurile de serotonină scad, iar modificările în neurocircuitele cerebrale pot afecta funcția emoțională, funcția cognitivă și pot provoca pofta de carbohidrați simpli și grăsimi. Câteva simptome ale sindromului premenstrual includ iritabilitate, balonare, flatulență, oboseală și diaree.

4. Lipsa somnului 

În timpul somnului, nivelurile normale de leptină cresc, diminuând pofta de mâncare și asigurând creierul că rezervele de energie sunt suficiente pentru acel moment. Leptina este un hormon produs de celulele adipoase și are rolul de a gestiona stocarea grăsimilor, aportul caloric consumat și arderile. Lipsa somnului crește nivelul de grelină și, în același timp, reduce nivelul de leptină. Grelina este un hormon complex produs în principal de stomac, iar în cantități mici este produs și de intestinul subțire, pancreas și creier. Ea are multiple funcții, inclusiv stimularea apetitului, depunerea de grăsime și eliberarea hormonului de creștere. Pe lângă senzația intensă de foame, în lipsa unei igiene a somnului este posibil să consumați alimente mai bogate în calorii decât în mod normal. De asemenea, un rol important îl are și calitatea somnului. Apneea de somn și alte tulburări ale somnului pot determina creșterea apetitului. Printre simptomele lipsei de somn se numără somnolența diurnă, schimbările de dispoziție, problemele de memorie și dificultățile în concentrare. 

5. Stresul 

Când sunteți stresat, organismul eliberează o cantitate mare de cortizol, un hormon care crește pofta de mâncare. Foamea excesivă în perioadele de stres poate fi și o reacție emoțională. Este posibil să folosiți hrana pentru a vă ajuta să vă gestionați emoțiile negative, fie conștient, fie subconștient. Stresul poate avea și alte simptome fizice, cum ar fi lipsa de energie, dureri fizice inexplicabile, insomnie, răceli frecvente și probleme digestive. Este important să reflectați asupra stilului de viață dacă vă simțiți constant stresați și să acordați o atenție deosebită relaxării. 

6. Alimentația 

Consumul excesiv de alimente bogate în carbohidrați simpli și grăsimi nesănătoase, cum ar fi produsele ultraprocesate sau fast food-ul, vă poate face să vă simțiți foame din nou foarte curând după masă. Acest lucru se datorează faptului că tocmai ați ingerat alimente bogate în calorii și sărace în nutrienți. O alimentație bogată în nutrienți vă oferă senzația de sațietate pe termen lung și vă ajută în menținerea unui indice de masă corporală (IMC) normal. Încercați să consumați mai multe legume, fructe proaspete, cereale integrale, leguminoase, carne slabă și pește. 

7. Diabetul 

Hiperfagia poate fi un semn al diabetului. Atunci când mâncați, organismul transformă energia primită în glucoză și utilizează insulina pentru a transfera glucoza din sânge în celulele dumneavoastră. Insulina este un hormon compus din 51 de aminoacizi și are multiple  roluri în organismul uman: gestionează descompunerea proteinelor în aminoacizi și a lipidelor în acizi grași, facilitează absorbția aminoacizilor și a potasiului în celule, reglează excreția de sodiu și volumul de lichid în urină și îmbunătățește memoria și capacitatea de  memorare. Dacă aveți diabet, corpul dumneavoastră nu poate produce insulină (diabet de tip 1) sau nu utilizează corect insulina (diabet de tip 2). Prin urmare, glucoza rămâne în sânge mai mult timp și este eliminată prin urină în loc să intre în celule. Acest lucru înseamnă că  celulele nu au energia de care au nevoie pentru a funcționa corect, semnalându-vă să continuați să mâncați pentru a le furniza glucoza necesară.

Alte simptome ale diabetului includ urinare frecventă, sete excesivă, pierdere în greutate inexplicabilă, vedere neclară și  vindecare lentă a rănilor. Persoanele cu diabet sunt și la un risc mai mare de a dezvolta hiperglicemie, din cauza medicamentelor folosite pentru controlul glicemiei, ceea ce poate duce, de asemenea, la hiperfagie. 

8. Sindromul Cushing 

Sindromul Cushing este o tulburare complexă a glandelor suprarenale, caracterizată de niveluri crescute cronice de cortizol și corticosteroizi în sânge. Această condiție debutează cu simptome, precum foame excesivă, creștere rapidă în greutate și acumulare de țesut adipos în zone, precum abdomenul, fața și zona dintre umeri, dând aspectul de „față de lună” și „cocoașă de bivol”. Cauza principală a acestui sindrom este producția hipofizară excesivă de hormon adrenocorticotropic (ACTH), în general din cauza unui adenom hipofizar. 

9. Afecțiune intestinală parazitară 

Infestarea cu paraziți intestinali poate avea un impact semnificativ asupra comportamentului alimentar al gazdei, influențând adesea creșterea apetitului și modificând preferințele alimentare ale individului infestat. Atunci când un organism uman sau animal este infestat cu paraziți intestinali, aceștia trăiesc și se hrănesc în tractul digestiv al gazdei, concurând pentru nutrienți. Pentru a-și asigura propria supraviețuire, paraziții pot elibera substanțe chimice care afectează sistemul hormonal și nervos al gazdei, inclusiv reglarea poftei de mâncare. Aceste substanțe chimice pot declanșa reacții în organism, determinând gazda să simtă o nevoie crescută de a consuma alimente, în special cele bogate în carbohidrați și zaharuri, care reprezintă surse de energie atât pentru gazdă, cât și pentru paraziți. Anumite infecții parazitare pot provoca inflamații și iritații ale mucoasei intestinale, ceea ce poate agrava senzația de foame și poate conduce la o creștere a apetitului.  

10. Sarcina 

În timpul sarcinii, se observă o creștere a volumului total de sânge variind între 20% și 100% față de nivelul preexistent sarcinii, cu o medie apropiată de 45%. Uterul se extinde de la dimensiunea unei pere la dimensiunea unei mingi de baschet, în timp ce organismul dezvoltă un fetus cu o greutate între 2,5 și 5 kg, dacă vorbim de feți macrozomi. Deși aceste procese pot fi mai puțin evidente pentru tine, organismul tău necesită un aport caloric suplimentar, ceea ce conduce la creșterea naturală a senzației de foame. 

Studiile arată că aceste variabilități hormonale contribuie la intensificarea senzației de foame în timpul sarcinii, explicând astfel creșterea apetitului observată în această perioadă.

Cum putem adopta un stil de viață sănătos?

Trebuie să menționez că un stil de viață include disciplină. Cu cât există mai multă disciplină, cu atât avem mai multe șanse să prevenim bolile și după caz să nu ajungem în stadiu cronic.  

Iată ce recomand ca dietetician: 

• Consumați o dietă echilibrată, bogată în legume, fructe, cereale integrale, proteine slabe și grăsimi sănătoase. Evitați alimentele procesate și fast food-ul. Încercați să acordați minim de timp preparării alimentelor, verificați sursa acestora, utilizați condimente pentru a face preparatele mai gustoase și utilizați ustensile potrivite pentru a le găti. 

• Faceți exerciții fizice în mod regulat. Timpul nu permite fiecăruia un abonament la sală, dar asta nu înseamnă că sănătatea trebuie să fie accesibilă doar anumitor categorii sociale. Mergeți cu transportul în comun, iar dacă vă deplasați cu mașina personală, parcați la o distanță considerabilă de locul de muncă astfel încât să aveți zilnic măcar 6000 pași. Dacă aveți un animal de companie, încercați să petreceți mai mult de 10 minute afară cu acesta. În era digitalizată, există variante de a face exerciții fizice acasă, așa că puteți face zilnic mișcare fizică. 

• Asigurați-vă că vă odihniți între 7-9 ore pe noapte pentru a menține echilibrul hormonal și a reduce nivelul de stres. 

• Încercați tehnici de relaxare, precum meditația, yoga sau respirația profundă pentru a reduce nivelul de stres și a vă ajuta să vă gestionați emoțiile cu care vă confruntați zilnic. 

• Reduceți consumul de zahăr și carbohidrați simpli pentru a evita creșteri bruște ale glicemiei și pofta de mâncare excesivă. 

• Alegeți alternative sănătoase pentru a satisface pofta de dulce, precum fructe proaspete sau fructe uscate, în locul bomboanelor și prăjiturilor. 

• Programați vizite medicale regulate pentru a vă monitoriza starea de sănătate și pentru a depista orice problemă în stadii incipiente. 

• Consultați un dietetician-nutriționist pentru a primi sfaturi personalizate referitoare la dietă și controlul poftei de mâncare. 

• Dacă simțiți că stresul și emoțiile negative vă afectează grav pofta de mâncare, luați în considerare terapia psihologică pentru a vă ajuta să gestionați aceste aspecte.

Întrebări frecvente

Articol redactat de

Diet. Narcisa Covataru

Dietetică

Scrie o întrebare

Bibliografie

• Schmid SM, Jauch-Chara K, Hallschmid M, Oltmanns KM, Born J, Schultes B. Short-term  nocturnal hypoglycaemia increases morning food intake in healthy humans. Diabet Med.  2008 Feb;25(2):232-5. doi: 10.1111/j.1464-5491.2007.02347.x. 
• Patel K, Joharapurkar A, Dhanesha N, Patel V, Kshirsagar S, Raval P, Raval S, Jain MR.  Thyroid hormone modulates food intake and glycemia via ghrelin secretion in Zucker fatty  rats. Drug Res (Stuttg). 2014 Oct;64(10):523-9. doi: 10.1055/s-0033-1363222. Epub 2013  Dec 19.  
• Amin A, Dhillo WS, Murphy KG. The central effects of thyroid hormones on appetite. J Thyroid Res. 2011;2011:306510. doi: 10.4061/2011/306510. Epub 2011 May 25.  
• Yen JY, Liu TL, Chen IJ, Chen SY, Ko CH. Premenstrual appetite and emotional responses to  foods among women with premenstrual dysphoric disorder. Appetite. 2018 Jun 1;125:18-23.  doi: 10.1016/j.appet.2018.01.029. Epub 2018 Feb 4.  
• Gudipally PR, Sharma GK. Premenstrual Syndrome. 2023 Jul 17. In: StatPearls [Internet].  Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2023 Jan. 
• Liu S, Wang X, Zheng Q, Gao L, Sun Q. Sleep Deprivation and Central Appetite Regulation.  Nutrients. 2022 Dec 7;14(24):5196. doi: 10.3390/nu14245196.  
• Chao AM, Jastreboff AM, White MA, Grilo CM, Sinha R. Stress, cortisol, and other appetite related hormones: Prospective prediction of 6-month changes in food cravings and weight.  Obesity (Silver Spring). 2017 Apr;25(4):713-720. doi: 10.1002/oby.21790.  
• Ans AH, Anjum I, Satija V, Inayat A, Asghar Z, Akram I, Shrestha B. Neurohormonal  Regulation of Appetite and its Relationship with Stress: A Mini Literature Review. Cureus.  2018 Jul 23;10(7):e3032. doi: 10.7759/cureus.3032.  
• Hopkins M, Beaulieu K, Finlayson G. Psychobiology of Appetite and Food Reward in Adults  with Type 1 and Type 2 Diabetes: Is there a Role for Exercise? Can J Diabetes. 2020  Dec;44(8):768-774. doi: 10.1016/j.jcjd.2020.10.018. Epub 2020 Nov 4.  
• Geer EB, Lalazar Y, Couto LM, Cohen V, Lipton LR, Shi W, Bagiella E, Conwell I, Bederson  J, Kostadinov J, Post KD, Freda PU. A prospective study of appetite and food craving in 30  patients with Cushing’s disease. Pituitary. 2016 Apr;19(2):117-26. doi: 10.1007/s11102-015- 0690-1.  
• Shea-Donohue T, Qin B, Smith A. Parasites, nutrition, immune responses and biology of  metabolic tissues. Parasite Immunol. 2017 May;39(5):10.1111/pim.12422. doi:  10.1111/pim.12422. Epub 2017 Mar 22. PMID: 28235148;  
• Fernández-Aranda F, Solano R, Badía A, Jiménez-Murcia S. Binge eating disorder onset by  unusual parasitic intestinal disease: a case-report. Int J Eat Disord. 2001 Jul;30(1):107-9. doi:  10.1002/eat.1060.  
• Dimas A, Politi A, Papaioannou G, Barber TM, Weickert MO, Grammatopoulos DK, Kumar  S, Kalantaridou S, Valsamakis G. The Gestational Effects of Maternal Appetite Axis  Molecules on Fetal Growth, Metabolism and Long-Term Metabolic Health: A Systematic  Review. Int J Mol Sci. 2022 Jan 9;23(2):695. doi: 10.3390/ijms23020695.