Marile pandemii din istoria omenirii

Publicat pe 22 decembrie 2020

Actualizat pe 21 iulie 2021

Pe măsură ce oamenii au călătorit în întreaga lume, au contribuit la răspândirea masivă a bolilor  infecțioase. Chiar și în această epocă modernă, focarele sunt aproape constante, deși nu fiecare focar atinge un nivel de pandemie, așa cum a făcut noul Coronavirus (COVID-19).

Ai nelămuriri cu privire la cazul tău?

Întreabă unul dintre cei peste 400 de doctori online

Rapid și ușor. Doctori verificați. Confidențial și anonim.

Scrie o întrebare

Istoricul pandemiilor

Vizualizarea următoare prezintă unele dintre cele mai mortale pandemii din istorie, de la holeră până la evenimentul actual COVID-19.

Afecțiunile și bolile au afectat omenirea încă din primele zile. Cu toate acestea, abia după ce atat comertul cat si comunitățile agrare s-au dezvoltat, răspândirea acestor boli infecțioase a crescut dramatic.

Comerțul larg răspândit a creat noi oportunități pentru interacțiunile umane și animale care au stimulat astfel de epidemii. Malaria, tuberculoza, lepra, gripa, variola și altele au apărut pentru prima dată în perioada dezvoltării comerțului.

Cu cât oamenii au devenit mai civilizați – cu orașele mai mari, cu rute comerciale mai exotice și cu un contact crescut cu diferite populații de oameni, animale și ecosisteme – cu atât mai probabil vor apărea pandemii.

Notă: Multe dintre numerele de decese înregistrate mai sus sunt estimări bazate pe cercetările disponibile. Anumite pandemii, cum ar fi Ciuma lui Iustinian, sunt supuse dezbaterii pe baza unor noi dovezi.

În ciuda persistenței bolilor și pandemiilor de-a lungul istoriei, există o singură tendință consistentă în timp – o reducere treptată a ratei de deces. Îmbunătățirea asistenței medicale și înțelegerea factorilor care incubează pandemiile au fost instrumente puternice pentru atenuarea impactului lor.

Mânia zeilor

În multe societăți antice, oamenii credeau că spiritele și zeii au provocat boală și distrugere celor care meritau mânia lor. Această percepție neștiințifică a dus la moartea a mii de oameni.

În cazul ciumei lui Iustinian, istoricul bizantin Procopius din Cezareea a urmărit originile ciumei (bacteriile Yersinia pestis) până în China și nord-estul Indiei, prin rutele comerciale și terestre către Egipt, care a intrat în Imperiul Bizantin prin porturile mediteraneene.

În ciuda cunoștințelor sale aparente despre rolul geografiei și al comerțului jucat în această răspândire, Procopius a dat vina pentru izbucnire pe împăratului Iustinian, declarându-l fie diavol sau invocând pedeapsa lui Dumnezeu pentru căile sale rele. Unii istorici au descoperit că acest eveniment ar fi putut strica eforturile împăratului Iustinian de a reuni părțile vestice și estice ale Imperiului Roman și a marcat începutul Evului Întunecat. Din fericire, înțelegerea umană a cauzelor bolii s-a îmbunătățit, ceea ce duce la o îmbunătățire drastică a răspunsului la pandemiile moderne.

Importarea bolilor

Practica carantinei a început în secolul al XIV-lea, în efortul de a proteja orașele de coastă de epidemiile de ciumă. Autoritățile portuare prudente au cerut navelor care sosesc la Veneția din porturile infectate să stea la ancora timp de 40 de zile înainte de aterizare – originea cuvântului carantină fiind din „quaranta giorni” – 40 de zile.

Unul dintre primele cazuri bazat pe geografie și analiză statistică a fost la Londra la mijlocul secolului 19, în timpul unui focar de holeră. În 1854, dr. John Snow a ajuns la concluzia că holera se răspândea prin intermediul apei contaminate și a decis să afișeze datele de mortalitate din cartier direct pe o hartă. Această metodă a dezvăluit un grup de cazuri în jurul unei pompe specifice din care oamenii își extrageau apa. În timp ce interacțiunile comerciale și viața urbană joacă un rol pivotant, natura virulentă a anumitor boli este cea care indică traiectoria unei pandemii.

Urmărirea infecțiozității

Oamenii de știință folosesc o măsură de bază pentru a urmări infecțiozitatea unei boli numită reproducere . Acest număr ne spune câte persoane sensibile, în medie, se pot infecta de la o persoană bolnavă.  Rujeola se află în fruntea listei, fiind cea mai contagioasa cu o gama de 12-18. Aceasta înseamnă că o persoană poate infecta, în medie, 12-18 persoane într-o populație nevaccinată.

În timp ce rujeola poate fi cea mai virulentă, eforturile de vaccinare pot reduce răspândirea acesteia. Cu cât mai mulți oameni sunt imuni la o boală, cu atât este mai puțin probabil să prolifereze, ceea ce face ca vaccinările să fie extrem de importante pentru prevenirea reapariției bolilor cunoscute și tratabile.

Este greu să calculăm și să prognozăm impactul real al COVID-19, deoarece focarul este încă în desfășurare și cercetătorii încă învață despre această nouă formă de coronavirus.

Urbanizarea și răspândirea bolilor

Urbanizarea aduce din ce în ce mai mulți locuitori din mediul rural în cartiere mai dense, în timp ce creșterea populației pune presiune mai mare asupra mediului. În același timp, traficul aerian s-a dublat aproape în ultimul deceniu. Aceste macro-tendințe au un impact profund asupra răspândirii bolilor infecțioase, conform studiilor.

Deoarece organizațiile și guvernele din întreaga lume solicită cetățenilor să practice distanțarea socială pentru a ajuta la reducerea ratei infecției, lumea digitală le permite oamenilor să mențină conexiuni și să facă comerț mai mult ca niciodată.

Articol redactat de Adrian Stoianovici