Tratamentul medicamentos al obezității: semaglutida și tirzepatida – ce sunt, indicații, diferențe, eficiență și siguranță 

Publicat pe 14 iulie 2026

Actualizat pe 22 iulie 2026

Managementul obezității poate include modificări ale stilului de viață, consiliere nutrițională, tratamentul afecțiunilor asociate și, în anumite situații, tratamente medicamentoase prescrise de medic. Acest articol prezintă informații bazate pe surse medicale despre semaglutidă și tirzepatidă, mecanismele lor de acțiune, indicațiile aprobate, criteriile de evaluare, eficiența, limitele și riscurile tratamentului. Informațiile nu înlocuiesc consultația medicală și nu reprezintă o recomandare de utilizare a acestui medicament.

Articol revizuit de

Dr. Ioana Balinisteanu

Endocrinologie

Scrie o întrebare

Ai întrebări despre obezitate sau despre opțiunile terapeutice disponibile? Medicii endocrinologi pot evalua cauzele excesului ponderal și pot recomanda, atunci când este indicat, un plan personalizat de management al obezității.

Ce sunt semaglutida și tirzepatida și cum acționează?

Semaglutida și tirzepatida sunt medicamente utilizate în tratamentul obezității și, în anumite forme și doze, în tratamentul diabetului zaharat de tip 2. Se eliberează numai pe bază de prescripție medicală și trebuie utilizate în cadrul unui plan terapeutic stabilit și monitorizat de medic.

Semaglutida este un medicament care acționează asupra receptorului GLP-1. Pentru tratamentul obezității, este disponibilă sub denumirea comercială Wegovy, atât sub formă injectabilă, administrată o dată pe săptămână, cât și sub formă de comprimate, administrate zilnic. Forma orală a primit recent aviz favorabil în Uniunea Europeană, iar disponibilitatea sa efectivă în România va depinde de lansarea comercială. 

Ozempic conține aceeași substanță activă, semaglutida, însă este destinat tratamentului diabetului zaharat de tip 2 și se administrează în doze diferite. Chiar dacă numele substanței este același, cele două produse nu au același rol și nu ar trebui alese doar în funcție de preț sau disponibilitate. Medicul stabilește ce variantă este potrivită în funcție de indicație, obiectivele tratamentului și particularitățile fiecărui pacient. 

Tirzepatida acționează atât asupra receptorului GLP-1, cât și asupra GIP și este disponibilă sub denumirea comercială Mounjaro, în prezent numai sub formă injectabilă. În Uniunea Europeană, Mounjaro este autorizat atât pentru tratamentul diabetului zaharat de tip 2, cât și pentru managementul greutății la persoanele care îndeplinesc criteriile medicale de eligibilitate. 

GLP-1 și GIP sunt hormoni produși în mod natural la nivelul tubului digestiv după masă. Ei participă la reglarea glicemiei, a apetitului și a sațietății și transmit semnale către pancreas și către anumite regiuni ale creierului implicate în controlul foamei și al aportului alimentar.

Prin acțiunea asupra acestor receptori, semaglutida și tirzepatida:

• reduc senzația de foame și poftele alimentare;
• cresc sațietatea și senzația de plenitudine după masă;
• încetinesc golirea stomacului;
• reduc aportul alimentar;
• stimulează secreția de insulină atunci când glicemia este crescută;
• reduc secreția de glucagon în anumite condiții;
• îmbunătățesc controlul glicemic și sensibilitatea la insulină;

Efectul asupra apetitului nu apare numai prin încetinirea golirii gastrice. Aceste medicamente influențează și mecanismele cerebrale implicate în foame, motivația pentru consumul de alimente și recompensa alimentară. Nu este vorba despre o „sațietate falsă”, ci despre modificarea unor semnale biologice reale care controlează interesul pentru mâncare și comportamentul alimentar.

Pe lângă reducerea foamei, mulți pacienți descriu atât diminuarea poftelor, cât și reducerea gândurilor frecvente, greu de ignorat, legate de mâncare — fenomen cunoscut sub denumirea de „food noise”. Acest efect poate contribui la un control mai bun al alimentației. 

Ambele medicamente pot îmbunătăți sensibilitatea la insulină, atât prin scăderea ponderală și reducerea țesutului adipos, cât și prin efectele lor metabolice directe. Acest lucru nu înseamnă însă că prezența unei „rezistențe la insulină” este obligatorie pentru inițierea tratamentului sau că insulina și HOMA-IR trebuie folosite singure pentru stabilirea eligibilității.

Prin reducerea foamei și a aportului caloric, semaglutida și tirzepatida pot facilita scăderea în greutate. Răspunsul diferă însă de la un pacient la altul, iar greutatea pierdută nu provine exclusiv din țesutul adipos. În lipsa unui aport adecvat de proteine și a activității fizice, în special a exercițiilor de forță, poate apărea și pierdere de masă musculară. Acest aspect necesită atenție pe parcursul tratamentului și va fi discutat separat.

Semaglutida și tirzepatida sunt numite frecvent „injecții pentru slăbit”, însă nu sunt produse cosmetice și nici tratamente universale pentru orice persoană care dorește să piardă câteva kilograme. Ele sunt medicamente utilizate în tratamentul unei boli cronice, conform unor criterii medicale precise, și necesită evaluarea indicației, a riscurilor, a toleranței și a răspunsului la tratament.

Pentru cine sunt indicate semaglutida și tirzepatida? 

Semaglutida și tirzepatida pot fi recomandate adulților cu obezitate, definită printr-un indice de masă corporală (IMC) de cel puțin 30 kg/m², chiar dacă aceștia nu au diabet zaharat, prediabet sau analize metabolice modificate.

Există și o variantă de tratament aprobată pentru adolescenți: Wegovy. Acesta poate fi utilizat începând cu vârsta de 12 ani la adolescenții cu obezitate, cu un IMC egal cu sau peste percentila 95 pentru vârstă și sex și cu o greutate corporală de peste 60 kg. 

De asemenea, tratamentul poate fi luat în considerare la persoanele cu supraponderalitate, respectiv cu un IMC cuprins între 27 și 29,9 kg/m², dacă există cel puțin o afecțiune asociată greutății. Printre exemplele menționate în indicațiile europene se numără:

• prediabetul sau diabetul zaharat de tip 2;
• hipertensiunea arterială;
• dislipidemia;
• apneea obstructivă în somn;
• bolile cardiovasculare.

Lista nu este fixă. Pot fi relevante și alte probleme de sănătate asociate excesului ponderal, precum steatoza hepatică metabolică, existând studii care arată efecte favorabile ale semaglutidei asupra inflamației hepatice și fibrozei. Medicul stabilește dacă afecțiunea respectivă este legată de greutate și dacă susține indicația unui tratament medicamentos pentru obezitate. 

Aceste tratamente se utilizează împreună cu o alimentație adaptată și cu creșterea activității fizice. Scopul principal nu este doar scăderea în greutate, ci mai ales ameliorarea problemelor de sănătate asociate obezității și menținerea rezultatelor pe termen lung.

Cum se calculează indicele de masă corporală

Indicele de masă corporală reprezintă raportul dintre greutate și pătratul înălțimii:

IMC = greutate (kg) / înălțime² (m²)

De exemplu, pentru o persoană care cântărește 90 kg și are o înălțime de 1,70 m:

IMC = 90 / (1,70 × 1,70) = 31,1 kg/m²

La adulți, valorile sunt interpretate astfel:

• sub 18,5 kg/m²: subponderalitate;
• între 18,5 și 24,9 kg/m²: greutate normală;
• între 25 și 29,9 kg/m²: supraponderalitate;
• între 30 și 34,9 kg/m²: obezitate clasa I;
• între 35 și 39,9 kg/m²: obezitate clasa a II-a;
• între 40 și 49,9 kg/m²: obezitate clasa a III-a;
• între 50 și 59,9 kg/m²: obezitate clasa a IV-a;
• cel puțin 60 kg/m²: obezitate clasa a V-a.

IMC-ul este util pentru încadrarea ponderală, dar nu oferă singur o imagine completă asupra stării de sănătate. Nu diferențiază masa musculară de țesutul adipos și nu arată cum este distribuită grăsimea corporală. Din acest motiv, medicul ia în calcul și circumferința abdominală, evoluția greutății, compoziția corporală, bolile asociate și impactul excesului ponderal asupra mobilității și calității vieții.

Ce rezultate se pot obține?

Semaglutida și tirzepatida pot determina o scădere importantă în greutate, dar răspunsul diferă de la o persoană la alta. Rezultatul depinde de medicamentul utilizat, doza tolerată, durata tratamentului, prezența diabetului zaharat, alimentație, activitatea fizică și particularitățile fiecărui pacient.

La adulți cu obezitate sau supraponderalitate, fără diabet zaharat, semaglutida în doza de 2,4 mg pe săptămână a determinat o scădere medie de aproximativ 15% din greutatea inițială. O doză mai mare de semaglutidă, de 7,2 mg pe săptămână, a fost evaluată ulterior la adulți cu obezitate fără diabet zaharat, rezultând o scădere medie în greutate de aproximativ 21% după 72 de săptămâni, iar aproximativ unul din trei pacienți a pierdut cel puțin 25% din greutatea inițială. Această doză este aprobată în Uniunea Europeană și urmează să devină disponibilă în curând și în România. 

Semaglutida administrată sub formă de comprimate, în doza de 25 mg pe zi, a determinat o scădere medie în greutate de aproximativ 14% după 64 de săptămâni. Rezultatul este apropiat de cel obținut cu semaglutida injectabilă în doza de 2,4 mg, oferind o posibilă alternativă pentru pacienții care preferă administrarea orală. 

În cazul tirzepatidei, scăderea medie în greutate a fost de aproximativ 15–21%, în funcție de doza administrată, cele mai semnificative rezultate fiind observate la dozele superioare.

Din punctul de vedere al kilogramelor pierdute, rezultatele obținute cu semaglutida 7,2 mg și cu tirzepatida la dozele superioare, de 10–15 mg, sunt în medie apropiate. Acest lucru nu înseamnă însă că tratamentele sunt identice sau că se potrivesc la fel de bine tuturor pacienților. Alegerea se face în funcție de bolile asociate, obiectivele tratamentului, toleranță și particularitățile fiecărui pacient.

Procentele prezentate sunt valori medii obținute în studii și nu reprezintă o promisiune pentru fiecare pacient. Unele persoane pot slăbi mai mult, iar altele mai puțin. De asemenea, nu toți pacienții ajung la doza maximă, deoarece doza potrivită este cea care oferă un echilibru bun între eficiență și toleranță.

Cum se alege între semaglutidă și tirzepatidă? 

Semaglutida și tirzepatida sunt tratamente eficiente pentru obezitate, însă nu există un medicament care să fie cel mai bun pentru toți pacienții. Alegerea nu se face doar în funcție de numărul mediu de kilograme pierdute în studii, ci ține cont de starea generală de sănătate, bolile asociate, toleranță, tratamentele urmate și obiectivele stabilite împreună cu medicul.

Ambele medicamente pot determina o scădere ponderală importantă. În plus, fiecare dispune de studii care au urmărit anumite probleme de sănătate asociate obezității.

Tirzepatida a fost studiată în mod special la pacienți cu apnee obstructivă în somn și a demonstrat reducerea severității acesteia. Există și date solide privind reducerea riscului de progresie de la prediabet la diabet zaharat de tip 2.

Semaglutida are un program de studii mai vechi și mai amplu pentru anumite complicații ale obezității. Aceasta a demonstrat reducerea riscului de infarct miocardic, accident vascular cerebral și deces cardiovascular la pacienți cu obezitate sau supraponderalitate și boală cardiovasculară deja cunoscută. De asemenea, există studii dedicate privind steatohepatita metabolică cu fibroză și gonartroza asociată obezității.

În insuficiența cardiacă cu fracție de ejecție păstrată asociată obezității, ambele medicamente au demonstrat beneficii. Semaglutida a îmbunătățit simptomele, capacitatea de efort și funcționalitatea, iar tirzepatida a redus inclusiv riscul de agravare a insuficienței cardiace.

Faptul că pentru unul dintre medicamente există mai multe studii într-o anumită afecțiune nu înseamnă automat că celălalt este ineficient. De multe ori, diferența reflectă perioada mai lungă de utilizare și faptul că unele studii au fost finalizate mai devreme, în timp ce alte date continuă să apară.

Alegerea tratamentului mai poate depinde de:

• bolile asociate obezității;
• tratamentele utilizate concomitent;
• istoricul digestiv și toleranța la medicament;
• reacțiile adverse apărute anterior;
• răspunsul ponderal și metabolic;
• accesul constant la tratament;
• posibilitatea continuării acestuia pe termen lung.

Niciunul dintre aceste elemente nu stabilește singur alegerea. Un medicament poate avea rezultate foarte bune în studii, dar poate să nu fie potrivit sau bine tolerat de un anumit pacient. În același timp, tratamentul care oferă o scădere ponderală ceva mai mică poate fi alegerea mai bună dacă aduce beneficii importante asupra bolilor asociate și poate fi urmat în siguranță.

Prin urmare, întrebarea nu este care medicament este „mai bun” în general, ci care dintre ele este mai potrivit pentru nevoile și profilul medical al fiecărui pacient.

Cum se administrează și de ce dozele se cresc progresiv? 

Semaglutida injectabilă și tirzepatida se administrează subcutanat, o dată pe săptămână. Injecția se face în abdomen, coapsă sau partea superioară a brațului, conform instrucțiunilor primite de la medic și celor din prospect.

Semaglutida sub formă de comprimate se administrează zilnic, pe stomacul gol, iar respectarea corectă a modului de administrare este importantă pentru absorbția medicamentului. După administrare trebuie respectat un interval înainte de consumul de alimente, lichide sau alte medicamente orale. Din acest motiv, forma orală nu este neapărat mai simplu de utilizat decât injecția săptămânală. Alegerea depinde de preferințele pacientului, rezultatele preconizate, tratamentele asociate și posibilitatea de a respecta constant schema recomandată.

Indiferent de forma utilizată, tratamentul nu începe direct cu doza maximă. Se pornește de la o doză mică, care este crescută treptat. Această perioadă poartă numele de titrare și are rolul de a permite organismului să se adapteze și de a reduce riscul reacțiilor adverse digestive. Pentru forma orală sunt prevăzute, de asemenea, mai multe trepte de doză.

Doza nu trebuie crescută automat doar pentru că există o doză mai mare disponibilă sau pentru că greutatea a stagnat pentru o perioadă scurtă. Scăderea ponderală nu este liniară, iar perioadele de stagnare pot apărea chiar și atunci când tratamentul continuă să fie eficient.

În practică, se urmărește obținerea unui echilibru între eficiență și toleranță. Scopul tratamentului nu este dispariția completă a senzației de foame. Foamea este un semnal fiziologic normal și poate fi resimțită și în timpul tratamentului. Beneficiul urmărit este reducerea poftelor greu de controlat, a preocupării persistente pentru mâncare și a tendinței de a consuma cantități mai mari decât este necesar.

Tratamentul trebuie privit ca o intervenție pe termen lung, nu ca o succesiune rapidă de creșteri de doză până la atingerea valorii maxime. Obiectivul este obținerea unui rezultat sigur, sustenabil și adaptat fiecărui pacient.

Ce evaluări sunt necesare înaintea tratamentului?

Înainte de începerea tratamentului cu semaglutidă sau tirzepatidă, este necesară o consultație medicală pentru confirmarea indicației și pentru identificarea situațiilor care pot influența alegerea sau siguranța tratamentului.

Evaluarea include, de regulă:

• istoricul creșterii în greutate și încercările anterioare de scădere ponderală;
• comportamentul alimentar și nivelul de activitate fizică;
• greutatea, înălțimea, indicele de masă corporală și circumferința abdominală;
• tensiunea arterială;
• bolile asociate obezității;
• tratamentele urmate;
• antecedentele digestive, biliare și pancreatice;
• antecedentele personale și familiale de afecțiuni tiroidiene;
• planurile de sarcină, atunci când este cazul;
• riscul de pierdere a masei musculare și necesitatea unor recomandări nutriționale adaptate.

În funcție de situația fiecărui pacient, medicul poate recomanda analize pentru evaluarea metabolismului glucidic, profilului lipidic, funcției hepatice, renale și tiroidiene, precum și ecografii sau alte investigații considerate necesare. 

Aceste evaluări au două roluri importante: 

• pot identifica probleme de sănătate deja existente;
• oferă un punct de plecare pentru urmărirea tratamentului. 

Astfel, medicul poate aprecia ulterior nu doar câte kilograme s-au pierdut, ci și dacă s-au îmbunătățit glicemia, profilul lipidic, funcția hepatică, tensiunea arterială sau alte afecțiuni asociate. 

Un alt obiectiv al consultației este identificarea unor cauze secundare care pot contribui la creșterea în greutate. Acestea sunt rare, dar trebuie luate în considerare atunci când există elemente sugestive. Printre ele se pot număra:

• hipotiroidismul sever și netratat;
• sindromul Cushing;
• afectarea hipotalamusului sau a hipofizei;
• deficitul de hormon de creștere;
• anumite sindroame genetice.

Dacă este identificată una dintre aceste afecțiuni, aceasta trebuie tratată corespunzător. În unele situații, tratarea cauzei poate fi suficientă pentru ameliorarea problemei de greutate. În altele, boala identificată și obezitatea necesită tratament concomitent. Prezența unei cauze secundare endocrine nu exclude automat utilizarea medicației pentru obezitate, dar poate modifica momentul inițierii și planul terapeutic.

Cum se monitorizează tratamentul?

Monitorizarea tratamentului nu înseamnă doar verificarea greutății. La controalele periodice, medicul urmărește atât eficiența, cât și toleranța și efectele asupra problemelor de sănătate asociate obezității.

În funcție de situația pacientului, pot fi urmărite:

• greutatea și circumferința abdominală;
• compoziția corporală și menținerea masei musculare;
• glicemia, tensiunea arterială și profilul lipidic;
• evoluția steatozei hepatice sau a altor afecțiuni asociate;
• modificarea poftelor, a preocupării persistente pentru mâncare și a comportamentului alimentar;
• toleranța digestivă și eventualele reacții adverse;
• alimentația, hidratarea și nivelul de activitate fizică;
• mobilitatea, somnul și calitatea vieții.

Scăderea ponderală nu are întotdeauna un ritm constant. Efectul tratamentului nu poate fi apreciat după numai câteva săptămâni, iar perioadele în care greutatea scade mai lent sau stagnează nu înseamnă automat că tratamentul nu mai funcționează.

Frecvența controalelor se stabilește individual. La început și în perioada de creștere a dozelor sunt necesare, de obicei, evaluări mai apropiate, frecvent lunare. Ulterior, intervalul dintre consultații poate fi adaptat în funcție de răspunsul la tratament, toleranță și bolile asociate.

Reacții adverse, riscuri și cum pot fi gestionate

Semaglutida și tirzepatida sunt tratamente relativ noi în managementul obezității. Semaglutida este utilizată de mai mult timp la pacienții cu diabet zaharat, în timp ce tirzepatida a intrat mai recent în practica medicală. Studiile disponibile și experiența acumulată până în prezent arată un profil de siguranță favorabil, însă efectele utilizării pe perioade de câteva decenii nu pot fi încă cunoscute complet.

Ca în cazul oricărui medicament, pot apărea reacții adverse. Cele mai multe sunt digestive, ușoare sau moderate și apar mai ales la începutul tratamentului ori după creșterea dozei. Orice simptom persistent, sever sau neobișnuit trebuie discutat cu medicul. Faptul că aceste reacții adverse și riscuri sunt menționate nu înseamnă că ele vor apărea la majoritatea pacienților. Decizia terapeutică presupune întotdeauna punerea în balanță a riscurilor tratamentului cu riscurile obezității netratate și cu beneficiile care pot fi obținute pentru fiecare pacient.

Reacții adverse frecvente sau foarte frecvente

Pot apărea:

• greață;
• diaree sau constipație;
• vărsături;
• dureri abdominale;
• balonare, reflux sau senzație de plenitudine;
• oboseală;
• dureri de cap;
• reacții la locul injectării.

Aceste manifestări se ameliorează frecvent pe măsură ce organismul se adaptează și pot fi limitate prin creșterea progresivă a dozei, porții alimentare mai mici și hidratare corespunzătoare. Reacțiile digestive reprezintă cele mai frecvente efecte adverse pentru ambele tratamente.

Reacții adverse mai puțin frecvente, rare sau excepționale

Mai rar, pot apărea:

• Pancreatită acută, litiază biliară sau inflamația colecistului. Scăderea importantă sau rapidă în greutate poate favoriza ea însăși formarea calculilor biliari, indiferent dacă slăbirea este obținută prin tratament medicamentos, chirurgie bariatrică sau alte metode. Calculii pot determina inflamația colecistului și pot reprezenta una dintre cauzele pancreatitei.
• Deshidratare, dezechilibre ale electroliților și afectarea funcției renale. Acestea pot apărea mai ales în contextul vărsăturilor, diareei sau al unui consum insuficient de lichide. Riscul renal este legat în principal de pierderea de lichide, nu de un efect toxic direct al medicamentului asupra rinichilor.
• Afectarea ischemică a nervului optic. Această reacție a fost raportată foarte rar. Totuși, orice modificare bruscă sau accentuată a vederii trebuie evaluată medical. 
• Căderea temporară a părului. Poate apărea mai ales în contextul unei scăderi ponderale rapide, al unui aport insuficient de proteine sau al unor deficite de vitamine și minerale.
• Tumori ale celulelor C tiroidiene – observate numai la rozătoare. Până în prezent, acest risc nu a fost demonstrat la om. 
• Reacții alergice severe, care sunt rare, dar necesită evaluare medicală imediată.

Riscuri nutriționale asociate reducerii aportului alimentar

Reducerea importantă a apetitului poate conduce la un aport alimentar prea mic sau insuficient de diversificat. În acest context pot apărea:

• aport insuficient de proteine și pierdere de masă musculară;
• deficit de fier;
• deficit de vitamina B12 sau de alte vitamine și minerale;
• dezechilibre ale electroliților;
• oboseală, amețeli și reducerea capacității de efort;
• căderea temporară a părului.

Scăderea cantității de alimente consumate nu garantează automat un aport nutrițional adecvat. Aceste probleme nu apar, de regulă, printr-un fenomen de malabsorbție produs direct de medicamente, ci atunci când alimentația devine insuficientă, puțin diversificată sau săracă în proteine, vitamine și minerale, uneori asociindu-se și o hidratare necorespunzătoare.

De aceea, consilierea nutrițională, cu sprijinul unui nutriționist-dietetician autorizat, poate avea un rol important pe durata tratamentului, mai ales atunci când apetitul este mult redus, scăderea ponderală este rapidă sau există riscul pierderii masei musculare. Recomandările trebuie adaptate astfel încât alimentația să asigure necesarul de proteine și micronutrienți, fără a împiedica scăderea ponderală. Sunt importante și hidratarea corespunzătoare, precum și activitatea fizică regulată, inclusiv exercițiile care contribuie la păstrarea masei musculare.

O scădere ponderală foarte rapidă nu reprezintă neapărat un rezultat mai bun, deoarece poate fi însoțită de pierdere de masă musculară, deficite nutriționale, slăbiciune și reducerea capacității de efort. Scopul tratamentului este controlul foamei excesive, al poftelor greu de gestionat și al preocupării persistente pentru mâncare, nu dispariția completă a foamei sau limitarea extremă a aportului alimentar.

Ai nelămuriri cu privire la cazul tău?

Consultă unul dintre cei peste 1000 de doctori online

Doctori de top. Rapid. Confidențial

Scrie o întrebare

Contraindicații și situații care necesită precauție 

Contraindicația propriu-zisă menționată în informațiile oficiale pentru semaglutidă și tirzepatidă este alergia la substanța activă sau la oricare dintre componentele medicamentului. Există însă mai multe situații în care tratamentul necesită prudență și evaluare individuală, fără ca prezența lor să însemne automat că administrarea este complet exclusă. Decizia se ia în funcție de gravitatea problemei, istoricul medical și raportul dintre beneficiile așteptate și riscurile posibile.

Printre acestea se numără:

• antecedentele de pancreatită;
• litiaza biliară sau antecedentele de inflamație a colecistului;
• afecțiunile digestive severe, în special cele asociate cu încetinirea importantă a golirii stomacului;
• boala renală sau hepatică severă;
• riscul crescut de deshidratare;
• antecedentele personale sau familiale de carcinom medular tiroidian ori de neoplazie endocrină multiplă de tip 2;
• sarcina, alăptarea sau planificarea unei sarcini.

Prezența uneia dintre aceste situații nu înseamnă în toate cazurile că tratamentul este complet exclus. Decizia se ia individual, în funcție de gravitatea problemei, istoricul pacientului și raportul dintre beneficiile așteptate și riscurile posibile.

Sarcina, planificarea unei sarcini și alăptarea

Semaglutida și tirzepatida nu sunt recomandate în timpul sarcinii. Datele privind utilizarea lor la femeile însărcinate sunt încă limitate, iar scăderea ponderală nu reprezintă un obiectiv terapeutic în această perioadă.

La unele femei cu obezitate, scăderea în greutate și ameliorarea dezechilibrelor metabolice pot contribui la regularizarea ovulației și la creșterea probabilității unei sarcini, inclusiv atunci când fertilitatea a fost anterior redusă. Aceste medicamente nu sunt însă tratamente pentru infertilitate, iar utilizarea lor nu este recomandată în timpul încercării active de a obține o sarcină.

Pentru o sarcină planificată, semaglutida trebuie întreruptă cu cel puțin două luni înainte, iar tirzepatida cu cel puțin o lună înainte, deoarece ambele se elimină lent din organism. 

Dacă apare o sarcină în timpul tratamentului, medicamentul se va întrerupe și trebuie contactat medicul. Datele recente privind expunerea accidentală în perioada din jurul concepției sau în primul trimestru sunt încurajatoare și nu au evidențiat o creștere clară a riscului de malformații congenitale majore sau al altor rezultate nefavorabile importante ale sarcinii. Totuși, datele disponibile nu sunt suficiente pentru a considera aceste medicamente sigure în sarcină. O expunere accidentală nu înseamnă automat că sarcina va fi afectată, dar necesită evaluare și monitorizare medicală.

În timpul alăptării, recomandările diferă. Semaglutida nu este recomandată. În cazul tirzepatidei, după o singură doză de 5 mg au fost identificate în laptele matern cantități nedetectabile sau foarte mici, iar absorbția de către sugar este considerată puțin probabilă. Totuși, datele privind administrarea repetată, dozele mai mari și utilizarea pe termen lung sunt încă limitate. De aceea, decizia trebuie luată individual, ținând cont de beneficiile alăptării, necesitatea tratamentului și starea nutrițională a mamei.

Ce se întâmplă după oprirea tratamentului?

Obezitatea este o boală cronică, iar semaglutida și tirzepatida contribuie la controlul acesteia, asemănător modului în care medicamentele pentru hipertensiune sau diabet controlează aceste afecțiuni fără a le vindeca definitiv. După întreruperea tratamentului, foamea, poftele și preocuparea persistentă pentru mâncare pot reveni treptat, iar o parte dintre pacienți recâștigă din greutatea pierdută. Odată cu revenirea în greutate, se pot diminua și unele dintre beneficiile metabolice obținute.

Acest lucru nu înseamnă că fiecare pacient va avea nevoie obligatoriu de tratament toată viața. Unele persoane reușesc să-l întrerupă și să își mențină rezultatele prin schimbări sustenabile ale alimentației, activitate fizică regulată și monitorizare pe termen lung. Pentru alți pacienți însă, continuarea tratamentului poate fi necesară, cu doze mici, de întreținere, în vederea menținerii greutății și a beneficiilor asupra sănătății.

Oprirea sau reducerea dozei trebuie planificate împreună cu medicul. Recâștigarea în greutate nu trebuie interpretată ca lipsă de voință sau ca un eșec personal, ci ca expresie a caracterului cronic și recidivant al obezității.

Alte opțiuni pentru managementul obezității

Scăderea în greutate nu presupune întotdeauna utilizarea semaglutidei sau tirzepatidei. Strategia terapeutică se stabilește individual, în funcție de gradul obezității, bolile asociate, istoricul medical, încercările anterioare de scădere ponderală și obiectivele stabilite împreună cu medicul de specialitate.

În funcție de evaluarea medicală, planul poate include una sau mai multe dintre următoarele intervenții:

• modificarea stilului de viață, prin adaptarea alimentației, creșterea nivelului de activitate fizică, îmbunătățirea somnului și abordarea factorilor psihologici sau comportamentali;
• consiliere nutrițională, pentru stabilirea unui plan alimentar personalizat și prevenirea pierderii masei musculare și a deficitelor nutriționale;
• identificarea și tratamentul afecțiunilor care pot contribui la creșterea în greutate sau care sunt agravate de obezitate;
• utilizarea, în situații atent selectate, a unor tratamente precum metforminul sau suplimente precum berberina, care poate îmbunătăți sensibilitatea la insulină și pot contribui la o scădere ponderală modestă; 
• chirurgia bariatrică, în anumite forme de obezitate severă sau atunci când celelalte metode nu au oferit rezultate suficiente.

Metode naturale de stimulare a secreției de GLP-1 și GIP

Secreția naturală a hormonilor intestinali implicați în reglarea apetitului este stimulată după masă și poate fi influențată de compoziția alimentelor. Efectul este însă mai redus și de durată mai scurtă decât cel obținut prin tratamentul medicamentos.

Pot contribui la stimularea sațietății și a secreției fiziologice a acestor hormoni:

• Includerea unei surse de proteine la fiecare masă, precum carne, pește, ouă, brânzeturi, iaurt sau leguminoase.
• Consumul legumelor și al proteinelor înaintea alimentelor bogate în carbohidrați, de exemplu salată și carne înainte de pâine, cartofi, orez sau paste.
• Asocierea carbohidraților cu proteine și fibre, în locul consumării lor singure; de exemplu, un fruct cu iaurt sau nuci, ori pâine alături de ouă și legume.
• Consumul alimentelor bogate în fibre, precum legumele, fructele, leguminoasele, cerealele integrale, nucile și semințele.
• Includerea fibrelor fermentabile, care sunt utilizate de bacteriile intestinale și pot influența secreția hormonilor implicați în sațietate. Acestea se găsesc, de exemplu, în ovăz, orz, leguminoase, ceapă, usturoi, praz, sparanghel, banane mai puțin coapte și unele alimente cu amidon răcit, precum cartofii sau orezul fierți și apoi răciți.

Întrebări frecvente

Dr. Ioana Balinisteanu ⬤

Medic Specialist – Endocrinologie

• Specializare: Endocrinologie
• A ajutat peste 150 de oameni pe Medic Chat
• Feedback excelent
• Peste 20 testimoniale

“Mulțumesc! Recomand pe dr. Ioana Balinisteanu. Este foarte atenta, raspunde detaliat tuturor întrebărilor pacientului.” (Adriana)

“Promptitudine, profesionalism și explicații clare. Cu mulțumiri dnei doctor! ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️” (Anca)

  Scrie-i o întrebare

Bibliografie

1. European Medicines Agency (EMA). Mounjaro (tirzepatide) – EPAR. Disponibil la: https://www.ema.europa.eu/en/medicines/human/EPAR/mounjaro
2. European Medicines Agency (EMA). Wegovy (semaglutide) – EPAR. Disponibil la: https://www.ema.europa.eu/en/medicines/human/EPAR/wegovy
3. European Medicines Agency (EMA). Product Information – Mounjaro (Summary of Product Characteristics). Disponibil la: https://www.ema.europa.eu/en/documents/product-information/mounjaro-epar-product-information_en.pdf
4. European Medicines Agency (EMA). Product Information – Wegovy (Summary of Product Characteristics). Disponibil la: https://www.ema.europa.eu/en/documents/product-information/wegovy-epar-product-information_en.pdf
5. Jastreboff AM, Aronne LJ, Ahmad NN, et al. Tirzepatide Once Weekly for the Treatment of Obesity. N Engl J Med. 2022;387:205-216. doi:10.1056/NEJMoa2206038
   https://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJMoa2206038
6. Jastreboff AM, et al. Tirzepatide for Obesity Treatment and Diabetes Prevention. N Engl J Med. 2024.
   https://www.nejm.org/
7. O’Neil PM, Birkenfeld AL, McGowan B, et al. Efficacy and Safety of Once-Weekly Semaglutide 2.4 mg for Weight Management (STEP 1). N Engl J Med. 2021;384:989-1002.
   https://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJMoa2032183
8. Rubino DM, Greenway FL, Khalid U, et al. Effect of Weekly Semaglutide 7.2 mg in Adults With Overweight or Obesity (STEP UP Trial). N Engl J Med. 2025.
   https://www.nejm.org/
9. National Institute for Health and Care Excellence (NICE). Obesity: identification, assessment and management (NG246).
   https://www.nice.org.uk/guidance/ng246
10. American Diabetes Association. Standards of Care in Diabetes—2026. Diabetes Care.
    https://diabetesjournals.org/care/issue
11. World Health Organization (WHO). Obesity and overweight.
    https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/obesity-and-overweight